Crize de toamna

Mi-e dor de-acel sarut jilav ,
De-acei doi ochi albastrii ce-mi defineau orizontul ,
Mi-e dor de montrul acela dulce si marsav ,
Ce-mi rupea visele si le imbraca ... cu totul .
Adoram sa fiu perna sarutarilor tale in zilele in care ne faceam cuib in casa ,
Cand totul era tortura , iar tu mi-erai calau ,
Cu chipul ascuns dupa o perdea de stele trasa 
Deasupra aridului si sarac chip al meu ...
De plimbarile terestre , de flori , de culori , de muzica , de tine ,
Mi-e dor de dragostea noastra , dar mai ales mi-e dor de mine ...

Imi amintesc uneori ca nu sunt singur la parinti , 
Ca am parinti , ca sunt inca un simplu muritor depresiv ,
Imi amintesc de vara , de caldura de afara , de lamaia cu zahar servita ca desert spre seara ,
Imi amintesc de suc , ca sunt naluc , de invitabil si de poezie , imi amintesc ca viata mi-apartine mie ...
De toate-mi amintesc de coatele julite , de serile pierdute , de berile intai baute .
Imi amintesc de trecut si incep sa ma pierd tot mai des cu gandul la viitor .
Imi amintesc ca am o mama frumoasa pentru mine precum fecioara intre sfinti ,
Ca sunt tandru in sinea mea desii incerc sa par agresiv ,
De tigarea blestemata aprinsa prima oara ,
De fiecare in parte melodie ,
De viata de odata , de ranile trecute ,
Imi amintesc ca un tampit si simt c-as vrea sa mor ...

Mai sunt atatea amintiri suave , dar timpul trece la secunda ,
Iar om fiind nu il pot oprii , si de ascuns cine-ar putea ca sa-l ascunda ?...
Asa ca plang silentios precum un ghepard pornit la vanatoare ,
Imi ingrop in perna asta tare ce mi-a ramas din infatisare ,
Ma sterg de noroi si ma pun la culcare ,
Poate ca fericirea , poate ca tu vei venii in ziua urmatoare ...
Ce visare !!!

Poem

E toamna , cad frunze ...
Si-atat , nimic mai mult decat un vant 
Ce dezbraca fiecare arbore in parte .
E toamna , si e racita , stranutul ei ne-agita ,
Culoarea rochiei ei duce spre-o tesatura ruginita ...
Iar dorul de vara ne duce spre-o viata de departe ,
Unde norii se-mbratisau sfarsind in ploaie de sarut ...

O tu , molatec monstru ,
Cu paru-ti rau de fire ,
Cu ochii tai albastrii strabatuti de linii fine ,
Vrei sa ma curvesti in patul nostru ?!
Printesa-ntunecata si moarte dulce-amara ,
Duioasa creatura , cu picoarele-ti intoarse 
Spre mine si cu chipul tau ars de intuneric ,
Credula copilita cu buzele carnoase ,
Ma vrei in seara asta ? caci te iubesc isteric ...
Tardiva-mbratisare , ce m-a ucis de-odata ,
Cu zambetul pe fata in fata ta si-n rochia-ti minunata ,
Ofera-mi mie , mortu' un dus de sarutari ,
Fi-mi declin deplin in chinuri si sute de strigari ,
Ucide-ma cu vise si zboara peste mine ,
Cu aripile de-amintiri ce-au fost acum multi ani ,
Straini suntem acum , dar te iubesc ca-n prima zi ,
Si te-am iubit si-acum , in clipa ce va fi ,
Doreste-ma icoana , cu ochii de turcoaz ,
Surprinde-mi simtul dragoste in cel mai drastic mod ,
De vrei sa mori aievea , iti voi antidot ,
Fi gloriasa gluma , iubeste-ma fara haz ,
Du-ma in rai si iad , raspandestema-n necaz ,
Voi fi mereu aici , iubito ...

Inger si demon ( Intrebarea )

Vino cu mine ,
Intra putin in lumea asta saraca si onesta ,
Ajuta-ti aproapele spre mai bine ,
Prezenta ta e inestimabila si nimeni n-o contesta ...

Inchide ochii si viseaza la mai rau ,
Esti plictisit de bine si vrei mai mult decat cinstire ,
Vrei glorie si-avere , nu-ti pasa de-aproapele tau ,
Esti cinic si irascibil nu vrei viata ci nemurire ....

( Azi e ziua judecatii , si nu regreti nimic ,
Ai pacatuit exact cat a trebuit ,
Ai ras in fata mortii si i-ai aratat ca nu esti mic ,
Ai inselat amorul , l-ai chinuit , l-ai despartit ...)

Mai iti aduci aminte de zorii orbitori ,
De somnul dulce de dupa-amiaza pe patul tau de flori ...
Mai simti ce vrei sa simti , mai ai fiori ?
Iti mai aduci aminte de melodia calda a vreunei privighetori ?

.......................................................................................................

Hai cu mine , la caltul strazii mele ,
Aceea scufundata in noduri de surcele ,
Adu-ti aminte de suferita pura ,
Uraste-ti chipul sters , arunca-te , injura ...

Deschide-ti ochii sincer , adu-ti aminte de iubire ,
De tot ce-a fost frumos si de dezamagire ,
Primeste-ma in tine , scufunda-te in mine ,
Alege iad sau rai , alege rau sau bine !

( Spre disperarea ta , esti judecat post mortem ,
Aduna-ti lacrimile scurse in calimara mortii ,
Adu-ti aminte ca esti ceea ce cu totii suntem ,
Ca nu poti fenta durerea si ca suntem egali in fata sortii ! )

Acum inchide ochii si-atipeste peste noapte ,
Spre portile lui Petru doar cheia ei ne mai desparte ,
Crezi c-ai iubit-o indeajuns incat sa te iubeasca ,
Crezi ca a vazut ultima oara cand ai plans , si-acum deschide  ochii , e imparatia Mea cereasca ...

............................................................................................................................................................

Sub stratul gros al imaginatiei am scris o intrebare :
-E bine sa fi rau sau rau sa fi bun oare ? 

Amintirile normale a unei mari iubiri

Iti amintesti cand ti-am suflat spre fata ti-am spus ca esti singura care imi ia rasuflarea ?
Mai stii ziua cand m-am indragostit de tine si imbatat de ochii tai ti-am cazut in genunchi ?
Ai uitat probabil cand ma iubeai , iar eu meticulos cum iti upgradam sarutarea ...
Ai ramas acolo in adancul memoriei mele vizuale si parca inca te simt prinsa de mine ca un junghi .
Imi amintesc culoarea umbrelor noastre unite la acel sangeriu si tandru-apus ...
Te regasesc inca pe foile scrise de mine , in taieturile de pe trupul meu schilodit .
Iti mai amintesti iubito , de fiecare sarut inainte de culcare ? acum s-au dus ...
Raman tanarul firav , acum barbos , jegos si cu pierdut in spatiu , un tanar firav ce l-ai iubit ...
Of , mica mea mare iubire , praf cosmic , haina trupului meu plapand ,
Unde-ai plecat ? sa-mi fie cu iertare fiecare zi in care te considerat normala ,
Caci singur sunt acum si iar m-ameninta zorii ca ma vor prinde plangand ...
Of , fiinta mea cu glasul dulce-amar asemeni sunetului de vioara ,
Cand vei venii la mine sa pot sa mor iar langa sanii tai , langa trupul tau , langa ochii tai ?
Candva am fost un basm , o frumoasa povestioara ,
Un scurt roman , distrus de critici rai ... 
Mai iti amintesti  amore cum  ingropam ore in priviri ascunse si zambete sublime ?
Mai tin si-acum aminte cum ma tineai de mana vara ,
Cat de tragica era despartirea in fata casei tale , seara ,
Am fost un o scurta-nsiruire de fericire , cearta , razboi si-atingeri fine ...
In fine , nu stiu unde esti ,
Daca ma mai iubesti ,
Sau de mai crezi in noi ...
Caci ma priveai aseara-n vis ... cu ochii tai albastrii , insa straini si goi ,
Sa-mi fie cu iertare  , daca asta scrisoare te-a suparat ,
Dar am ramas universal , noi doi impreuna separat ...

Raman Tanar

Sunt inca tanar , am pielea inca prinsa strans pe corp ,
Inca imi duc la bun sfarsit actiunile ,
Iar de vreau , pot sa storc 
Din nebunie toate ratiunile ...
Sunt inca verde , in vant , vorbesc cu vanatul ,
Inca imi arunc priviri perverse cu feminism si purtatoarele sufletelor noastre ,
Inca ma dansez ca degetele pianistului pe tonuri de allegro ,
Sunt inca demn de oglinda si inca suspect de cancer la inima ..
Pot trece de la o culoare la alta din verzui parizian la nevrozele cele mai albastre ...
Inca iti pot citii pe iris viitoarele actiuni ,
Si inca sunt plauzibil de eventuale pervesiuni .
Te pot ucide cu un sarut , 
Pot inca sa te uit , sau sa te-ascult ,
Sa te privesc goala si iti spun ca te iubesc prea mult ...
Pot musca salbatic din copaci , sa-mi fac salata din iarba grasa ,
Pot ingera tantarii doritori de sangele meu dulce ... dar mai bine lasa .
Te pot invita la o terasa ,
Sau sa te ascund prin casa ,
Pot sa glumesc in continuare cand altii imi plang de mila ,
Iar moartea sa ma urasca pentru privirea mea senila ,
Inca am dreptul sa imi doresc nemurire ,
Dar tot mai vad in stele inevitabila-mi prabusire ,
Sa-mi fie cu rusine , caci nu voi da de stire ,
Cand pleoapele imi vor ceda in fata gravitatii ,
Nu vreau sa plangeti cu lacrimi de minotaur in timp ce eu ma voi distra cu norii ,
Voi arunca cu stele-n voi la fiecare venire-a serii ,
Veti fi martorii ororii , puscariasii inchisorii , victimele propriei mele glorii .
Voi fi tanar si lasciv oricand este nevoie ,
De-o sa plec de langa voi , n-am fost fortat de nimeni ... am plecat de buna voie ,
Si-o sa beau cu Noe , ma voi distra cu Goe , 
Pamantul va fi limita si voi bombarda cu soldatii din vechea Troie .
Nebun sunt , fericit nu sunt , flamand sunt , iubit nu sunt ,
Sanatos am fost , bucuros niciodata , betiv am ramas , iubit am fost o data ,
Am simtit trup de femeie , si-am rupt din el imagini ,
Cu drumurile unei vai , cu case lasate in paragini ,
Sunt inapt , dar stiu sa fac de toate ,
Am parul scurt , dar imi arat pletele de rocker la nevoie ,
Ma priviti asa cum sunt , caci sa ma schimb n-am voie .
Raman acel original prefacut ,
Acel univers nestiut ,
Raman cu glorie si stima ,
O persoana inca tanara , primitoare de orice si in adanc meschina .

Artere

Cand dragostea mi-a soptit ca ma vrea am asurzit ,
Acel zgomot bland al buzelor noastre imperecheate m-au dezorientat ,
Simteam ceva ca-mi zboara alarmant de placut in stomac ,
M-ai otravit nebuno , acum sunt infectat ...
Am deschis usa cu balamalele ruginite a inimii mele de zburator ,
Si-am pus lamai uscate in paharul meu de lacrimi cristalizate ,
Mi-am adancit obrajii cu sarutarile tale ,
Iar ochii mei , grei ca plumbul , le-au devenit izvor , incepusem sa te ador ...
Morbida mi-a fost gandirea cand am suflat in praf de stele ,
Sa ne iubim in ele , sa ma jupoi de zambet , sa-ti fac haina de piele ...
Nebun am fost cand ti-am strigat ca te voi iubii mereu ,
Minciuna a fost tot ce mi-ai spus , acum regret si eu ,
N-ai dat macar un raspuns , un semn ca nu traiesti decat in visele mele ,
Ti-as fi rupt bucati din ochii mei , sa-ti fac covor de gene .
Oglinda imi trezea mereu amintiri senzuale ,
Cu nopti in alb negru si cu focalize pasionale ...
Am scris pe toate florile din lume cat ne iubesc inauntrul meu ,
Dar le-ai citit mult prea tarziu , sa-mi fie cu iertare roua diminetii le sters imi pare rau .
Am trimis comete spre tine sa te-avertizez ca trec in nefiinta ,
Tu le-ai luat drept daruri si le vedeai ca o dorinta .
Am complotat cu demoni , am ras cu pofta-n fata mortii ,
Mi-am blestemat ziua in care m-am lasat dus de valurile sortii ,
Iar o\pulsul marii , batai de luna , bucati de coral taios ,
Il ascultam cu sufletul si cu trupul in bucati pe jos ...
E prea tarziu sa ma iubesti ,
E prea tarziu sa ne iubim ,
Degeaba vrei sa ma trezesti ,
Sunt pamant , si-un cuplu mort in vecii vecilor nu putem sa fim .
Alege-ti pe-altul sa-l ineci ,
In sanii tai de puf ,
Incearca sa nu-l innebunesti cu m-ai innebunit pe mine ,
Sunt praf si pulbere , hrana de trandafir , esenta de roua-n spume ...
Atat am vrut sa-ti spun iubito , sper sa plangi sange dupa mine ,
Sa-ti iasa inima din piep in mii de-artere fine ...

Creatie Poetica

Stelele curgeau sub ochii mei 
La fel de grei ca plumbul ,
Imi aminteam privirea ei ,
Dar inca mai vroiam sa-mi termin randul .
Plimbam penita murdara-n varful capului de cerneala ,
In fata mea era credinta pur gramaticala .
Din zorii zilei scanteiau trei raze de lumina ,
Una timida , o alta rece si-o raza care si azi suspina .
Lasam dare de regret pe foaie ,
O jegos de neagra ploaie .
In timp ce imi priveam creatia morbida ,
Cu an de nastere banal si-o definitie stupida ,
Parca mai mult o adoram ...

Trecuta-au ore pana la sfarsitul celor cincisprezece minute ,
Sau cel putin asa percepeam eu , acele mizere clipe ,
Priveam in  jurul meu inca o data , cantand , dar n-avea cine sa m-asculte ,
Dormeau la locul lor de taina , acele nevrute pipe ...
Si-am terrminat cu viata primei victime , o victima supta , si patata cu semne ,
Am privit bolnav de intrigat la o alta ruda de-a ei plina de stralucire ,
Ea mi-a aruncat un val de inocenta sub pleoape , dar eram prea bolnav pentru-a ma teme ,
Mi-am azvarlit sabia cu varf de cerneala si-am inceput s-o-njunghii , i-am oferit nemurire ...

Apoi , dupa o lupta salbatica intre inima si ratiune , am terminat de killerit  ,
Au pierit pe front doi ingeri , insa mama lor Calliope nu plangea de dorul lor ,
Tremuratul caligrafic al armelor mele creara lectura pura si bolnava de citit ,
Intr-un final totul a fost doar o lupta intre depresie morbida si un infectat amor ...

Crize

Iata-ma , iarta-ma caci sunt imposibil ,
Cere , incearca-ma sa fiu credibil ,
Sarut , saruta-ma te iubesc nespus ,
Aminte , tine minte toate cele ce ti-am spus .

Ti-am spus ca lumea noastra e din doi ,
Ca marea albastra ne imbraca atunci cand suntem goi .
Ti-am spus ca-s surd , ca te aud numai pe tine ,
Tu n-ai auzit , si-ai dat vina pe mine .
Prinde-ma , aprinde-ma in focurile luciferiene ,
Ingheata-ma , distruge-ma in vanturi siberiene ,
Oricum iti voi curge in vene ca raurile babiloniene ,
Stii ca uitarea cere timp ,si timpul e avere ...
Nu-ti permit sa ma lasi , singur cu depresia toamna iarna ,
Iti ordon sa ma prinzi in brate si faci iar primavara ...


............................................................................................


Nimic , nimic iti zic !!!
Sunt mult prea mic ,
Esti mult prea mare ,
Nu ma iubesti , dar te iubesc ,si asta doare ,
Am vrut sa fiu doar langa tine , sa te sarut in somn ,
Tu ...

Depresia din septembrie

Plictiseala... o plictiseala crunta , dureroasa si rece precum vantul siberian .

O singura pastila mai am , ochii imi sunt larg inchisi , iar lumea parca ma asteapta in statie ,

Drumurile batute de lacrimi moarte si frig mi-se aseaza docil in fata , sunt 7 ...

Norul cenusiu ce imi bate in geam ma irita , si pierd contactul intunericul ,

Mi-se face rau cand beau apa , seringile topite in scari sub actiunea depresiei ma sufoca .

Cine mai poate sa ajute un biet om , rational si atat de supt de viata ?

Vor mai putea ei sa imi readuca zambetul pe fata  , cu tehnicele lor avansate ?

Ce intrebari imi pun , sunt un om distrus ,uitat de amintiri si cu zilele numarate la secunda ,

Imi voi astepta in contiunuare sfarsitul in somn , voi tresari vesnic la orice strigare de lupta a paharului de vin ,

Iar cand mi-o fi mai rau sa imi fie asa , caci nu exista mai rau de atat ...