Doar o data

O singura doza mai vreau ,
O ultima doza , sa o simt cum curge prin nervii mei ,
Sa zbor in secunda aceea pana in Eden ,
Iar ochii sa imi plimbe dorinta in culori vesele de grei ,
Setos sa beau lumina , 
Sa ma inec cu soare , cu luna .


Ultima data va fi cand voi gusta ,
Cand imi voi deschide pori sa te miros cu pielea ,
Sa ma mirosi cu ochii , 
Sa ma vezi cu talpa ,
Sa imi calci talpile in picioare .
O singura clipire de intuneric artificial ,
O poveste eminesciana ,
Mai vreau sa gust din toamna in Martie ,
Schimbarea sa imi fie blestem ,
Copilaria sa ma imbatraneasca .
O singura doza mai vreau , 
Sa imi inmoi limba in gura ta ,
Si sa iti scriu poeme pe cerul gurii .
Vreau sa mor pe buzele tale ,
Mai mult in fiecare secunda ,
Sa avem cearceaful casa ,
Iar tantarii sa ne suga otrava din inima ,
Vreau sa te acopar inca o data cu umbra mea .


O singura doza din buzele tale mai vreau ,
Sa imi tarasc limba pe ele ,
Si apoi pot sa impietresc ,
Pot sa ma imprastii peste toate dimensiunile ,
Poti sa ma ucizi cu un cutit demonic ,
Dar vreau sa te mai sarut o data sa imi desfasor perversiunile ,
Si luna sa ma priveasca ,
Si steaua nordului sa ma urmareasca ,
Iar tu iubito ,
Sa ma iubesti o ultima data ,
Si-apoi sa mor ... 

Demonii

Singur, sunt sigur ca voi fi mereu ,
Trist , politeist ca un nerorocit spiritual ,
Increzator , impunator cand imi va fi mai greu ,
Independent , dependent de un sentiment mutual ...


Am visat de atatea ori la stele ,
Le-am rugat sa ma tina la intuneric , sa stralucesc cu ele ,
Iar la finele sociopat al vietii mele tulburatoare ,
Am prins un loc unde marea sangera sub soare .


Eliptic , am eclipsat ratiunea cu iubire ,
Am strans in palmele mele ravasite de bataturi 
Un grup de regrete imprastiate in mii de mile ,
Iar durerea ... durerea am escavat-o in mii de sapaturi .


Ti-e dor de tine ? Eu am uitat sa-mi fie dor ,
Sau poate ca tanjesc atat de mult la umanitate incat am si uitat sa zbor ,
Am muncit ca un muncitor schimbator sa pot sa imi cladesc o casa pe un nor ,
Dar am devenit atat de nepasator ca am pierdut fiecare fir impletit in bucle de amor ...


Am ras perfect pervers cu luna la o tigara si cianura ,
Mi-ar fi prins probabil bine o pastila insecticida ,
Mi-am zgaraiat peretii cu o imagine , gravura ,
Dar mi-am dus placerea mortii la capacitate infinita .
Si insipida e privirea ta rastignita pe foaie in litere ciudate ,
Toate plecate intr-o parte sa pot sa te citesc ,
As vrea sa simt iubire , dar parca-i prea departe ,
Vreau sa intru in tine , mi-a ajuns sa te privesc ...

In captivitate

Mi-e greu sa rad sub soare ,
Cand toti , inclusiv eu , urasc ce sunt ,
Cand simt ca atat de mult ma doare ,
Si nu pot sa strig , ca ma simt mut ...


Ard celule la tigara , torn in mine cianura zi de zi ,
Iar moartea tot nu ma vrea acolo ,
Plumbul ce imi e suflet , parca nu se mai poate fi ,
Imi cad ochii in gura de somn si plictiseala ...


Femela , oceanul lacrimilor masculine ,
Tigara , fumega si moare ,
Durerea-i peste tot pe mine ,
Sunt prins , captiv intr-o tridimensionala inchisoare .
Mori , ploaie acida de primavara !
Zbori departe , mireasma a florilor dezvirginate !
Lasa-ma , sarut cu gust de zahar cu secara !
Uitati-ma , voi , vise destramate ! 

As putea

As putea sa zbor cu vantul ,
Si-as ajunge tot la tine ,
As acoperii pamantul ,
Doar sperante si supine .
Te-ai intoarce iar la mine 
Daca ti-as cadea sub talpa ?
Mi-ai plange sufletul de maine ,
Daca azi as cadea in poarta ?


M-ai impaturii in bucle ,
Mi-ai deschide poarta vietii ,
Te-as saruta in ploaia lunii Marte ,
Sub vapaia de lumina a diminetii .
Printul cioburilor de sticla ti-as fi ,
Te-as mangaia pe ochii-ti negri ,
Si te-as lasa oarba de frumos ,
Ti-as fi celula , canceros .

Tot timpul din lume

Am tot timpul din lume .
Imi pot reduce gandirea la culori ,
Pot sa gust din spuma salbatica a marii ,
Primi tai sublimi fiori .
Pot sa te invat sa zbori ,
Ma vad linistit in sicriu ,
Impaturit de flori ,
Am restul timpului sa scriu .


Am tot timpul din lume sa ma scutur de nisip si praf ,
Pot sa vorbesc cu fluturii cateodata ,
Si nimeni nu ma va prinde ,
Haosul buzelor noastre va cuprinde ,
Cate o nota sublima de muzica pe vocal grav .
Dar imi fac prea multe planuri dinainte ,
Ca am tot timpul din lume sa te gasesc ,
Sa te iubesc ,
Sa te sarut ,
Sa te privesc ...


Si daca mor ?
Daca inima mea va obosii vreodata ,
Si nu mai va vrea sa bata ,
O sa cad din al meu zbor ,
Si voi simtii ca toate dor ,
Ca doar pe tine te ador ,
Si atunci sa cad , sa mor ...

Inger drogat

Pe casa mea suspina un inger cu harpa rupta ,
Ii e dor de iubita Davarina ...
Pret de o eternitate si-a injectat-o ,si are fata supta ,
Iar aripile lui sunt reduse la un gram de pudra fina .


De ce-ti imprastii praful , s-acoperi cerul cu ele ?
Apoi imi canti sonatele lui Muzio Clementi 
Ma strangi in prag de noapte , cu lacrimi intre stele ,
Davarina costa suflet , nu-i pentru toti dementii ...


Si-apuca sa-si scoata pastila Metados din pumn ,
Mai urla-o data dupa iubita , caci poate o sa vina ,
Inghite scarbosenia si pleaca pe langa chiparos , in drum ,
Priveste moartea cum striga dupa el , si ar vrea sa isi revina .


Trecut-au luni de zile de cand nu i-am vazut chipul ,
Harpa ce si-a uitat-o , plange in continuare ,
Dar vad un alt inger cum se-aseaza cu timpul ,
Ia harpa mandru-n mana , si pleaca la plimbare .


Davarina e istorie ,
El vrea doar sa o scrie ,
I-a venit clipa de glorie ,
Si-amara in poezie .


Ma mai priveste-odata , 
Eu imi ascut coasa cu dintii ,
-O lasam pe alta data ,
Caci vad c-ai depasit barierele mintii .

Vorbind cu mine insumi

Satira zorilor de dupa-o noapte-albastra ,
Ma cuprinde cand ma-ntind pe tot pamantul ,
Iar mirosul florilor de la fereastra 
Ma ucide mai repede decat o face gandul .
Oceanele ce sangereaza-n cerul prost 
Sub a soarelui cununa de bronz 
Ma fac sa sufar ca un cretin anost ,
Dramatic privesc la orizont cum se scufunda-n luna ...


-Cine mai ma iubeste uneori ?
Cine ma vede cand strang culori pe culoare ?
Ce creatura ma va iubii sa-mi dea fiori ?
Care din noi se-mprastie-n culoare ,
Si care moare ?


Tu ma iubesti pe mine , piatra seaca ?
Tu vezi ca mor de setea buzelor tale crapate ?
Nu simti durere cand te trosnesc ca pe o craca ?
Sau vrei sa-ti lasi pletele balane-n vant ,uitate ?
Si poate ?


-Nu te iubesc maestre indeajuns ,
Nici vantul peste tine nu se mai propaga .
Nu ma simt demn de secretele ce le-am ascuns ,
Sub amintirea ta , o viata-ntreaga ...


Atunci zorile ironic au plecat inspre apus ,
Si pamantul s-a strans sub mine ca un burete de idei ,
Cununa soarelui s-a prabusit peste cei 
Ce-o viata-ntreaga au avut ca scop sa ma vada pe mine , un maistru rapus ...

Necunoscuti

As fura cu tine florile cu gust de vant ,
Ne-am intinde impreuna pe iarba grasa si virgina ,
Am fi doua rasarituri pe pamant ,
Si te-as iubii fara nici un sentiment de vina la ruina ...


Si-am plange impreuna seara cu omul lunii ,
Am croseta o patura din firele subtiri de stele ,
Ne-am invelii in ele , cum se-nvelesc nebunii ,
Dar eu nebun as fi dupa iubirea vietii mele ...


Mi-ai fi mireasa , si-am beau stropii reci de ploaie ,
Si-ai curge in mine infernal cu ochii tai suspiciosi ,
Te-as strange-n brate , sub cuiele din odaie ,
Ti-as povestii iubito noaptea in file de oameni frumosi .


Dar cine esti ?
Si cine sunt  eu sa te doresc ?
Tu ma iubesti ?
Caci eu sigur nu te cunosc , dar te iubesc .

Finit ( Ura )

Cateodata e primavara in sufletul meu ,
La fel cum se intampla sa urasc tot din el ,
Adesea vad moartea ca pe o ultima scapare ,
Si rar iubesc sa fiu iubit si eu ...


Dimineata ma seaca de puteri adesea ,
Iar noaptea ma imbratiseaza la pieptul ei rece si pistruiat ,
Mi-e dor mereu de ce am fost odata ,
Doar sa adorm apoi ca un gunoi ce sunt si am uitat .


Femeie , mi-ai distrus inocenta si bataile inimii mi-ai slabit ,
Ochi tristi si goi am acum ca pedeapsa capitala ,
Caci stii c-acolo jos , in iad e un prost ce te-a iubit ,
Dar ma feresti mereu ca o fiara colosala .


Nici drama nu am vrut , nici fericire infinita ,
Nici soare n-am avut , nici nori pufosi sub mine ,
Copilaria-mi blestemata ,iar privirea-mi prafuita ,
Nu au avut scapare cand te-am vazut pe tine .


Urasc placerea morbida cand te ating pe pleoape ,
Urasc tigara stinsa , sub cerul clar de stele ,
Urasc sa spun ca te doresc , sa fi iarasi aproape ,
Urasc te iubesc , iubirea vietii mele .
Urasc sa plang in somn , cand te visez ca prostul 
Urasc sa-mi fi straina , si-as vrea sa te sarut ,
Urasc soarta meschina ce mi-a luat dintr-o data totul ,
Urasc sa stiu ca-s singur , si ca odata am fost iubit ,
Finit ...

Tot ce conteaza

Nu mai e timp sa vorbim ,
Si fluturii din stomac s-au oprit ,
Acum putem doar sa ne privim ,
Ca doi straini ce s-au iubit ...


Nici pasarile nu isi mai iau zborul 
Spre crestele disparute la asfintit ,
Nici din izvoare nu mai curge dorul ,
Ce a curs prin noi cand ne-am simtit ...


Vantul nu mai bate dinspre-apus ,
Miresmele primaverii au plecat ,
Luna lui Marte iarasi s-a dus ,
Dar luna tot nu a plecat ...


Zbor iarasi fluturi prin gradina sufletului meu ,
Iar vantul parca iar se-alearga cu gandul la florile de gheata topite ,
Florile au parca miros , din nou 
Gustul buzelor tale se simte .


Nu mai e timp nici sa gandim ,
Nici sa privim in urma timpului trecut ,
De acum iara sa ne iubim ,
E tot ce mai conteaza la sfarsit .

Permanent

Imi pot scrie povestea vietii azi,
Sa las o dara de caldura pe cer ,
Sau pot sa zgarai nisipul fin ca sarea ,
Poti sa cazi ,
Chiar daca nu ma mai amintesti ,
Chiar daca sunt trecut , si gustul buzelor mele s-a sters de multe ori ,
Pot sa scriu despre ea ... despre noi .


Asemeni noptii , pot sa asez lumina ,
Cu ochii-nchisi spre soare ,
Cu poza ei in mana ,
Pot plange sange , sa sangerez din suflet ,
Sa-mi curga tot ce am vazut prin ochi ,
Tot ce am sarutat din buze ,
Si ce am iubit din vene ...
Vei curge numai tu ,
Caci orb am fost adesea ,
Uscate-am buzele de-atunci ,
Si-n vene am desert .


Pot sa mor , sau sa inviu 
Crezi ce vrei mi-e indiferent ,
Eu te-am iubit , si-am vrut sa fiu 
Iubit al tau , izvorul tau de dor ... permanent

Final de poveste

Acolo unde soarele se scufunda in mare ,

La orizontul povestirii noastre ,

Unde pendulul se zbate in inima la fiecare ,

Acolo vom uita de cuvintele Depresiei proaste .

Iar covorul de lacrimi adormite in poezie ,

Seva limbilor noastre curgand prin venele apusului 

Iti vor amintii de fasia dragostei scufundate intr-un opt intins ,dependent de-alegorie ,

Iar eu iti voi saruta pasii pana la finele-nceputului ...

Ma vei iubii nebuneste ca pe lumina ochilor tai albastrii ,

Eu iti voi respecta privirea prin verdele meu de Paris ,

Ne vom invartii in jurul altuia , ca-ntr-un vals sublim de astrii ,

Vom scrie poezie pana la final de viata , un inceput de paradis .

Ne vom saruta pe apa , nefiind intimidati de ale celorlalti forte motrice ,

Te voi iubii sub clar de luna-albastra cu ochii rosii , iritati de vant ,

Ne vom impletii pe cer in noduri de complexitatea fizicii cuantice ,

Iar eu , iubita mea , te voi iubii si-n gand .

Acolo unde moartea creaza viata intotdeauna ,

Unde zborul pietrelor zgaraie aerul in formele tale sublime ,

Ne vom intalnii din nou cu lacrimi acide in ochi , dar tu numai cu una ,

Acolo unde dragostea creaza morbid destine .

Si-n startul cursei noastre , in inversul timpul uman ,

Ne vom privii pervers si vom uita de moarte ,

Dar atat , apoi nu vom mai avea nici macar un gram ,

De fantezie , iubire caci acolo calea ni-se desparte .

Dificultati de comunicare

La umbra noptii-nsingurate ,
Te-am iubit secretos , umil ,
Si-acele amintiri furate ,
Acum ma fac psihic si motoriu , instabil .


Iar cerul , salbatic zburator ,
Se odihnea pe-un pat de ploaie ,
Si iti soptea cat te ador ,
Apoi se scurgea in tine , siroaie .


Dar lacrimile nu vindeca vanatai ,
Cum nici phoenix-ul nu-nvinge moartea ,
Dar dorul de-a sta la umbra sanilor tai ,
Umileste grav in vise realitatea .


Cer ajutoare canceroase , demonice 
Sa-mi strang iar buzele peste-ale tale .
Creez moarte de coplexitatea fizicii cuantice ,
Sa-mi arunc trupul spre a ta cale .


Codri stabili pe un pamant sterp ca desertul ,
Imi dau impresia ca te vei intoarce la mine ,
Dar stiu ca drogul imi slabeste spectrul ,
Si stiu ca avem alte destine .


Mor zilnic iubiri de-o vesnicie ,
Se nasc amintiri in plasa mortii ,
Eu mor zi de zi de tot ce-mi place mie ,
Si-mpotrivesc armele insasi spre turnurile sortii .

Femeia

Femeia ...
Ce creatura geniala ,
Imi ingrop adesea nasul in buclele ei ,
E magic ... 
Iar buzele !
Of , buzele , ca primul gust al vinului dupa ce ai mers prin desert o zi intreaga .
Picioarele , coloane grecesti sau simple picioare ale unui pian ,
Sunt o poarta spre rai de fiecare data .
Femeia , o vraja a cuvintelor ,
Un miraj sau realitate .
Poarta in pantec toata dragostea omului ,
Femeia , fatal vis , cruda si fierbinte dorinta ...

Eu, mor

Fantoma mea , cenusa raspandita-n oxigen ,
Amintirea mea , stergeti-o , caci nu vreau sa exist .
Durerea ia-o mama , si-arunc-o peste el  ,
Nu vezi ca moare-n chinuri , nu simti cat e de trist ?

Prefa-l Doamne in apa , sa se-nbaieze-n soare ,
Striveste-i Doamne frica , arunca-l peste orizont ,
Fa-l astru peste mare , scoate-l din inchisoare ,
Si-arunca-i Tu privirea peste-acest trist mapamond .


Durerea si-o alina cu zambete sirete ,
Si moare-ncet in bratele mamei betive ,
Si-o roaga , o suspina vina si viata sa i-o ierte ,
Dar plange prea devreme in pragul mortii tardive ...

Minti criminale

Existenta mea , ca spirit ... nu stiu , probabil ma face sa fiu un criminal de sperante .
Am iubit , sarutat indeajuns de mult pentru 20 de ani incat sa imi hranesc demonii interiori ...
Fragmentele unor poezii d'ale mele contin o durere atat de atroce , ca ma face sa raman clar indiferent problemelor celorlalti . Totusi imi scriu sentimentele pe foaie ca un masochis desavarsit ce sunt . Sunt momente cand nici eu nu am incredere in mine , sau momente care increderea pe care o am in mine devine bolnavicioasa , contagioasa , jegoasa .
Din totdeauna am avut visul zborului , si am lacrimat cand am vazut ca nu pot depasii cutia de beton ce o numesc a fi casa . Am ajuns atat de rau , incat imi calculez fiecare pas , miscare , clipire , vers , chiar si pahar ' pentru ca mai apoi sa gresesc un simplu calcul si sa mi-se stranga fruntea intr-o bucata nefolositoare de piele incruntata .
Am ajuns la unele categorii de muschi actionanti a unei stari cinice de refuz a imperfectiunii .
Ma simt perfect , creat la fix sa fiu ciudat , creat in gluma perfectionismului . Si refuz clar perfectiune ,caci eu sunt suflet , si imi indoi soldurile peste ceea ce a fost . 
Mi-a fost dor si mie de cineva , am plans , am ras , glumit si dormit pe mine . Acum in clipele astea fragede mi-e si mai dor de mine , sa zbor cu mintea peste toti , cerul sa fie limita .
Si spun mereu asta , dar ma mint singur . Sunt o epava a materiei prime din care am fost creat , sunt prost ...
Eu citesc , nu ascult ... iubesc , nu sarut . Am spus de multe ori asta si m-am rezumat la dragostea mea de fantezie care mi-o hranesc zi de zi cu sange , lacrimi si fum toxic .
Domnul din mine moare , si raman aici doar cu trupul ... incet dar sigur imi dispar cuvintele din vocabular si momentan ma straduiesc sa tin cu dintii de ele ...