Fantoma mea , cenusa raspandita-n oxigen ,
Amintirea mea , stergeti-o , caci nu vreau sa exist .
Durerea ia-o mama , si-arunc-o peste el ,
Nu vezi ca moare-n chinuri , nu simti cat e de trist ?
Prefa-l Doamne in apa , sa se-nbaieze-n soare ,
Striveste-i Doamne frica , arunca-l peste orizont ,
Fa-l astru peste mare , scoate-l din inchisoare ,
Si-arunca-i Tu privirea peste-acest trist mapamond .
Durerea si-o alina cu zambete sirete ,
Si moare-ncet in bratele mamei betive ,
Si-o roaga , o suspina vina si viata sa i-o ierte ,
Dar plange prea devreme in pragul mortii tardive ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu