Nu mai e timp sa vorbim ,
Si fluturii din stomac s-au oprit ,
Acum putem doar sa ne privim ,
Ca doi straini ce s-au iubit ...
Nici pasarile nu isi mai iau zborul
Spre crestele disparute la asfintit ,
Nici din izvoare nu mai curge dorul ,
Ce a curs prin noi cand ne-am simtit ...
Vantul nu mai bate dinspre-apus ,
Miresmele primaverii au plecat ,
Luna lui Marte iarasi s-a dus ,
Dar luna tot nu a plecat ...
Zbor iarasi fluturi prin gradina sufletului meu ,
Iar vantul parca iar se-alearga cu gandul la florile de gheata topite ,
Florile au parca miros , din nou
Gustul buzelor tale se simte .
Nu mai e timp nici sa gandim ,
Nici sa privim in urma timpului trecut ,
De acum iara sa ne iubim ,
E tot ce mai conteaza la sfarsit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu