Mi-e greu sa rad sub soare ,
Cand toti , inclusiv eu , urasc ce sunt ,
Cand simt ca atat de mult ma doare ,
Si nu pot sa strig , ca ma simt mut ...
Ard celule la tigara , torn in mine cianura zi de zi ,
Iar moartea tot nu ma vrea acolo ,
Plumbul ce imi e suflet , parca nu se mai poate fi ,
Imi cad ochii in gura de somn si plictiseala ...
Femela , oceanul lacrimilor masculine ,
Tigara , fumega si moare ,
Durerea-i peste tot pe mine ,
Sunt prins , captiv intr-o tridimensionala inchisoare .
Mori , ploaie acida de primavara !
Zbori departe , mireasma a florilor dezvirginate !
Lasa-ma , sarut cu gust de zahar cu secara !
Uitati-ma , voi , vise destramate !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu