Totalul afișărilor de pagină

vineri, 20 aprilie 2012

La mormantul unui poet

Eu am ucis o floare ,
O lume intreaga intr-o secunda de nepasare .
Am primit un univers dintr-o imbratisare ,
Un simplu gest , cu mare implicare ...
Am fost om cateodata om ,
Si am dansat domnite in cetatea mea de flori ,
Am fost si trist si singuratic , ca un pom ,
Stateam si ele plangeau pe pielea mea uscata trecandu-ma fiori .


"Mi-am cerut dreptul la zbor atat de des 
Ca nici nu-mi amintesc ,
De cate ori iti repetam in mers ,
Cat de mult te iubesc ."
Mi-am ocolit fericirea ca un animal capos ce sunt ,
Am numarat lacrimi pe-ascuns ,
Am fost o pata pe pamant ,
Si-o dara am ajuns .


Plimbam adesea varful limbii prin noroi ,
El ma purta in radacinile mele ,
Si-am scris poeme cat pentru amandoi ,
Pana mi-am stricat creionul , si-am inceput sa scriu in stele .
Atata de tampit am fost ,
Ca vroiam sa traiesc din poezie ,
Acum nimic nu-si mai are rost ,
Cand eu sunt in tarana , si mi-te povestesc tine .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu