Unde tu erai o ecuatie de ordin intai ,
Si-n radacina sufletului meu ,
Curgeau rauri de bucle dese si galbui ...
Zburam din zi in noapte sa stingem ploile de vara ,
Ne amestecam intr-un vals bolnavicios de dulce ,
Dar aripile ce-au cazut , nu vor mai creste iara ,
Iar valsul nostru e surd acum , dulceata lui se duce .
Am avut un Rai al nostru ,
Imperfect de frumos si rupt de tot ce e umanism ,
Colorat tot in al ochilor tai albastru ,
Creat , iubit , calcat in picioare de moarte si-anarhism .
Vorbeam cu florile , ne fugaream cu vantul ,
Ne iubeam atat de mult iubito ,
Ca am parasit pamantul ...
Si-am plans , si plang si-acuma ,
Cand vad in fata mea indiferenta ,
Caci o cunosc si-o simt intruna ,
In asta involuata si deprimanta existenta ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu