Jurnal

As incerca sa vad si altceva in mine 
Decat un simplu om ce vorbeste in rime , 
Dar imi aduc aminte ca printre cuvintele subtile 
Ce imbina stari docile cu revolutii din doctrine ,
Se afla un introvertit sucit din clipa-n clipa , 
Ce-si traieste parca restul zilelor sub lupa , 
Ce crede ca tot ce e rau e din a sa culpa ...
 Norocul meu adevarat e ca sunt nemuritor din multe puncte de vedere , 
Si vad in orice ajutor simplu si onest o mangaiere , 
Altfel m-as fi dus demult impins de teroare si durere ,
Nefind capabil sa-mi creez placere ca un onanist trist dependent de somnifere ...

Nu-mi cer scuze fata de cei ce stiu sa ma acuze , 
Sau ce incearca sa m-amuze cu scuze infintile si privirile optuze , 
Aruncand in spatele meu obuze ,
Sunt caractere confuze ... 
Nu pot decat sa ma rog ca undeva chiar am un suflet pereche , 
Si ca dragostea e simpla , nu se ia dupa ureche , 
Nu vede , n-aude , nu simte si nici n-ascunde , 
Sentimentele placute de strigatele surde ,
Ce-au tacut s-asculte sunetul atator vise omorate , 
De betii crunte si orgolii marunte ...

As vrea sa pot sa nu privesc cu ura orice faptura , 
Sa revad frumosul anilor de-adolescenta , 
Ce i-am pierdut in esenta , 
In atatia ani de absenta , 
Si abstinenta mentala , 
Cand altii descopereau dragostea , 
Eu imi cautam reteta fatala , 
Transformand arta de-a traii in piatra mortuara ...

As fi vrut sa nu-mi petrec restul clipelor ingropat in regrete , 
In scancete surde si in resentimente ...
Poate mi-era mai simplu sa invat ce-i rau sau bine , 
De la altii mai prosti ca mine , sau din filme ...
Din ce imi trec zilele constat ca am avut atatia ani in care m-am mintit singur , 
Ca sigur nu sunt singur , ca am doi , trei prieteni si ca sunt apreciat , desigur 
Nu o sa uit ca oamenii sunt rai si profita sub ochii tai ,
Cand te vad impins de nevoi in noroi , 
Si  iti zambesc cu ochii reci si goi , 
Cand vad ca reusesti in fata lor pe spatele tau ,
Ca ti-e bine dup-atata rau si ca esti calit de greu , 
Ca incepi sa crezi in Dumnezeu ...

As vrea sa cred ca sunt un om nebun , 
Ca in sufletul meu sunt bun , 
Ca pot pune in practica tot ce spun 
Si ca realizez acum atunci cand ma abat de la drum ...
Dar cum sa ma mint singur pe mine , 
Cand sunt dependent de rime , 
De a spune altora de bine , 
Si in mintea mea e moarte si mii de sentimente meschine ...
Sper sa scap de povara urii , 
Sa patrund adanc in tainele literaturii , 
Sa uit sa scriu poezii despre copii , 
Sa-i am pe-ai mei , sa-i cresc , sa am ce le oferii , 
Sa zambesc cand o sa ma gandesc la ce gandesc acum , 
Sa cresc spiritual ... sa fiu doar un nebun cu suflet bun ...