Lumina florilor de noapte
Cu radacini uitate-n luna
Erai cand te tineam de mana
Te priveam in cristalunul lacului pistruiat
Dar erai atat de frumoasa , ca pana la urma m-ai uitat .
Si-acum iti amintesc despre noi ,
Scris-am povestea vietii noastre in versuri
Impreuna am fost o poezie scrisa pe cer de nori
Impreuna am fost doar unul amandoi .
Iti amintesc de parul meu , de buzele tale
Si te sarut inocent pe obrazul tau batut de vantul timpului ,
Ma privesti de parca iti amintesti de serile sub stele ,
De frumusetea verde cruda a trecutului .
Ma prinzi de mana si ma privesti in ochii-mi verzi inchisi
Cu ochii tai albastrii dandu-ti focul ce iti este parul la o parte
Si deschizi gura de parca ai vrea sa-mi spui ca ma iubesti
Dar imediat ma scufunzi pe mine si pe tine in uitare .
Chiar de n-am fost o iubire ca-n povesti
Chiar de sunt poate si-altii ce isi uita trecutul
Eu stiu ca ma uiti uneori doar ca sa poti sa ma iubesti
La fel cum m-ai iubit in inceputuri .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu