Astrid

E intuneric afara ...
Luminile orasului de beton ard timid
Intr-un colt de lume goala ,
Sunt eu ce stau , asteptand un semn , Astrid .


Arid imi e obrazul ,
Si dor imi e de tine ...
De-ai vrea ca sa ma ierti 
Sa ma scoti din suspine ,
Sunt al tau Astrid ...
Esti e mea daca vrei ,
Si Bragi imi spune ca te vrea ca muza .
Esti poezia sufletului meu ,
Ma imparti pe versuri de amor
Imi rupi sufletul in doua 
Si mi-l scrii inapoi pe hartie si ma ascunzi pe sub covor ...
Stiu ca ma iubesti Astrid ,
Stii ca sunt si voi ramane mereu o parte din tine si ce ai fost .


Mi-se coaguleaza lacrimile , 
Si basmul nostru nu-si are locul aici in jungla asta de beton 
Devin o fiara Astrid , nu te mai iubesc 
Devin din nou un simplu , depresiv si singur om .
Nu mai mi-ai mai scris Astrid ,
Iar eu nu traiesc la infinit , 
Te-am iubit , 
Dar m-ai parasit . 
Sunt liber  in sfarsit .