Visele si speranta alcatuiesc in ele frumusentea si esenta vietii ,
De la drama apusului pana la mangaierea diminetii ...
Prinse in momentele schimbarii de la copilarie la miezul tineretii ,
De munca la paralizie , pana la linistea batranetii ...
Ne adie in spirit vantul sperantei ca are sa fie bine ,
Si supravietuim dezamagirii , prin amagiri repetate ca nu ar fi fost sa fie ...
Hidosi , batuti de timp , ne trezim reci , goi si obositi de vreme ,
Dar in continuare visam ca e prea devreme sa avem de ce ne teme ,
E prea tarziu pentru migrene si e timpul sa schimbam ceva in frica asta ce ne curge-n vene ...
Ne agatam repetitiv , intuitiv de superlativ , dar ne pierdem in firul vietii ,
Si ajungem nimic ...
Etapele existentei nu pot fi subjugate ,
Si sunt jucate de cei ce te cunoasc in realitate ,
Nu poti schimba un om ce nu il cunosti cum la fel de bine ,
Nu poti spera sa-ti schimbi destinul , cand nu te cunosti pe tine ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu