Spre asfintit ne indreptam cu totii ,
Lasandu-ne prada mirajului vietii ,
Mirajului nemortii ...
Si alergam in sine insine doar sa descoperim ,
Ca iubim ... la fel cum suferim ..
Ne inaltam ... la fel cum coboram ,
Ca suntem tarana ... suflata de un nebun ...
Pierdem dragostea printre regrete ,
Printre false sentimente ,
Pierdem ratiunea printre pietre ,
Si rasfrangem perfectiunea creatiei pe niste obiecte ...
Iar cand apunem , timizi de viata ,
Obositi de lupta , chinuiti de speranta ...
Realizam ca nu suntem nimic de neinlocuit ,
Ca suntem mici in fata cuiva fara de sfarsit ..
Iubiti am fost , iubiti vom fi pana la sfarsitul timpului ...
Iubirea nu are valoare , ea exista in esenta spiritului , e de datoria ta sa o pui in valoare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu