Ai grija sa asculti ce urmeaza sa iti spun ,
Despre un om , bun ... de nimic si nebun ,
Cum si-a schimbat vederea asupra vietii ,
Cand a cunoscut femeia pura ca roua diminetii ,
Cu un alb parunzator in ochii ei , parca rupti din mare ,
Cu genele arcuite sub ochelarii ei de soare ...
Cand a imbratisat-o sub ploaie ,
Cand a sarutat-o intaia oara ,
Cand o urmarea la o bataie de ochi ,
Cand o visa in fiecare seara ...
Plecat , distrus ... vizibil patruns de o tristete amara ,
Cu marea inghetata sub amintirea morii ,
Ca o fantasma a celui ce obisnuia sa fie ,
Socat parca de fulgeratul start al terorii ,
Uita de el adeseara cand isi amintea , mirosul ei de primavara ...
Si-au trecut ani peste el , cu rele si cu bune .
Suparat probabil ca nu a fost sa fie ,
Iar viata lui de-i scrisa-n carte nimeni nu poate spune ,
Ca viata lui n-a fost nimic ... decat o tragi-comedie ...
Si parca ar mai vrea s-apara , prin vise si fantasme ,
El tanar fiind , ea tinerica , traind precum in basme ...
Dar tanar nu-i , iar ea probabil nu-l mai stie ,
De cat a iubito si inca o iubeste , acest fecior pierdut in tine ... poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu