Imi amintesc cand am inceput sa cresc ,
Abea boboc , dar cu picioarele adanc ingropate in pamant ,
Si n-aveam loc ,
De mine , de nimeni , incercam sa fac loc de rime ,
Sa las loc de mai bine , dar viciile isi faceau vizuina prin viziuni meschine ...
Incercam sa caut religia , un motiv de a crede ,
O esenta de a traii ,
Dar credinta in teorie se manifesta prin puterea de a iubii ...
Virtute ce nu-mi lipseste ,
Dar timpul trece miseleste pe langa mine si tot mai des ura o inlocuieste ...
Cand vad copii schilozi batjocoriti de idioti ,
Cum creaturi bizare se dau femei si sunt luate ca model
De orice copila ce nu il mai vrea pe fat frumos ,
Vrea un mos slinos , barbos cu capul chel ...
Nu pot sta indiferent , spectatorul permanent ,
Lipsit de armament , aparat de intelect ,
Cand prostii si prostia progreseaza lent dar sigur ...
Si sunt atat singur ,
Atat de inchis in mine , vid , dar oamenii cred ca ma rup figuri ...
Ca nu am vreo dorinta la viata eterna si dragoste materna ,
Sunt orfan de cand m-am nascut ,
Dar sunt invadat de propria-mi senzatie paterna ,
Si ca aspiratie cred ca ma rezum la o simpla adormire-n perna ,
Ca nu vad cum as putea decat prin somn sa am liniste-n caverna ...
Ocazional sunt intrebat , cat sunt de barbat ,
De ce scriu , de ce compun , de ce nu bat si ma supun ,
Dar o spun pentru ultima data ,
Nu am dreptul universal sa judec o persoana turbata ,
De impresii si avere , putere si placere ,
Caci in fond cand se vor inversa polii puterii el va simtii oricum durere . . .
Nu-mi caut scuze , sunt inconjurat de oameni ce stiu s-acuze ,
Ca nu am reusit nimic in viata , fapt ce-i face sa se-amuze ,
Dar cand ii intreb la ce-ar fi trebuit sa am la 21 de ani imi dau realitati confuze ,
Si le zambesc ironic unor oameni controlati de demoni supra estimati cu coarne de obuze ,
Si ii invit sa ma citeasca , sa imbratiseze dragostea cu bratele obtuze ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu