Nimic

Sincer , nu incerc s-alerg pe drumuri mate , 
Cu mii de tunuri in spate si rupt de realitate , 
Nu imi doresc sa fiu parinte batran , 
Probabil as devenii nebun , si-as blestema pagan ,
Orice nerespectare a programului nocturn ...

Nu am vrut vreodata tata , 
Poate doar atunci cand toata , 
Lumea ma privea ca pe o creatura ciudata ,
Rupta si uzata de matase importata ...
De ce ma numesc Fabian ?
De ce am nume de jidan ?
De ce ma-nchin si totusi arat precum Satan ?
De ce scriu frumos si pe-afara sunt un badaran ?

Sincer , nu cunosc , nu vreau , nu pot ,
Nu reusesc sa ma opresc , 
Vreau sa-ncetez sa ma mai port , 
C-am viziuni prea largi , de marimea unui port , 
Si-adesea , cand am draci , ajung sa nu le mai suport ...

Sunt intrigat de material ,
Dar irigat in subconstient de spiritual ,
Sunt magistral , cu chipul ancestral , 
Ochii-mi sclipesc astral ,
Cand imi scot gandurile din banal , 
Si alerg la deal cu pofta-n suflet , 
S-agat in coborul meu vreun cuget , 
Ca tac , si zac si pierd secunde din viata in urlet , 
Cand inima imi bate adesea in ritmuri morbide de scancet ...