Scrisoarea

Timpul se strangea in palma ta
Cand ma tineai de mana cu degetele tale moi
Mai stii  , cum ne sarutam sub dansul fulgilor de nea ?
Si gheata fierbea pe-atunci doar pentru amandoi ...


Adunati-am stele in fiecare noapte 
Sa le dau numele tau imbratisati in abisul dragostei
Acum tot ce-a ramas , e spatiul ce desparte
Doua suflete ranite , doua flori salbatice de tei ...


Tu , ramasa-n viata-ti trista 
Eu mort , ramas in amintiri
Noi declarandu-ne in vise cuvinte ce nu mai exista 
Radiatile angelice , ale unei mari iubiri .


Buzele mele , acum descompuse 
Distruse de timp , pierdute-n pamant
Iti tremura iubirea cand iti aud talpile arse
Peste trupul meu degradat trecand .


Adio , scrisoare de litere frumoase 
Ajungi la iubita mea , eu mor 
Cancerul imi cade-n trup , asemeni unei zile ploioase
Cand vei citii iubito , sunt mort dar inca te ador .