E toamna , frunzele cad ca ucise
De un dor nebun de tine
Eu te-ntalnesc frumoasa doamna
Sub rauri de stele pline .
Ochii tai stralucesc de parca
Ai fi zana licuricilor albastrii
Paru-ti blond si fin ma-ncearca
De pot sa stau fara sa-l simt in palma .
Ma privesti ucigator de simplu
Eu-ti raspund printr-o scanteie
Nu stiu de ce , parca s-a oprit timpul
Cand mi-am facut curaj sa vin ...
Totu-i ca un vals ciudat al sortii ,
Al fluturilor mei din cap
Tu frumoasa craiasa-a noptii
Mi-e greu sa pot sa-ncerc sa scap .
Ma aprinzi deodata tare
Te sarut si parca nimic nu mai conteaza
M-ai prins in ochilor tai inchisoare
Cerul senin de-atunci , in fiecare zi parca se-nsenineaza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu