Cad frunzele agale
Vantul ne mangaie in palme
Curand frunzisul rosu al iubirii tale
Inveleste in frumos esenta unei drame .
Si peste tot e moarte ,
Fug firele cusute-n stele
De frigul care le desparte
De dor ... si curg in crustele hainelor mele .
Si fug batranii-n case
Copiii se joaca-n calea mortii
Toamna gri nu vrea sa ne lase
Eu plac la lupta cu sortii .
Ma-mbrac in soare limped,
Iar luna mi-esti martora a nuntii
Ca-mi voi respecta toamna din suflet
Pana cand voi topii muntii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu