Totalul afișărilor de pagină

luni, 17 ianuarie 2011

N-am pierdut

Mai simt si acum mirosul de piersici din fiecare dimineata 
Fiecare sarut ce mangaia cu grija fiecare parte din fata 
Mi-aduc aminte cu zambetul pe buze in fata soarelui cum juram 
Si promiteam ca vom murii impreuna , asa de mult ne iubeam .
3 ore pe zi ne certam din 3 ore care pe care iubeste mai mult 
Si ramaneam fara cuvinte cand ne convingeam unul pe altul cu un sarut .
Traiai intr-un tunel lipsit de stralucire si doar tu iti luminai calea 
Apoi ai iesit de acolo ai continuat sa imi stralucesti in fata si sa alergam iertarea .
Iubeam oamenii si copiii din oglinda ne iubeau si ei cu tot sufletul 
Nimic din lume nu putea sa desparta jumatatile si sa ne rupa zambetul .
Alergam iubire prin flori si miroseam vantul cu inima fierbinte 
Urcam pana la cer din saruturi care nu ne minteau si cadeam in minte .
Lacul ce aduna reflectii de dragoste seca dar nu ne mai pasa 
Eram eu cu tine . Raza de soare si frumoasa mea , bucatica mea de stea . 
Cand se-ntuneca afara luminai cu ochii tai deschisi in luna 
Puteam sa ne iubim fara nimic pentru mai mult de-o saptamana , 
Puteam atinge raiul prin priviri duioase catre cer si strigate in soapta 
Puteam face din verdele crud al ierbii , fructa dulce si coapta .
In suflet ne ardea cu flacari de argint fiecare despartire 
Si in fiecare seara cand plangeam amandoi la telefon ardeam mai rau iubire .
Ne certam , alergam , prindeam si rasaream asemeni stelelor 
Si cu fiecare cazatura de lacrima , mai scriam o pagina de dor . 
Amor cu lumini patrunzatoare in casa noastra departe de casa 
In pretioase pietre cazatoare ne zgariam dar stiam ca nu ne pasa . 
Printre flugi de nea alergam , incalzeam iarna si trezeam vecinii 
Eram nebuni unul dupa altul ,  era noapte si noi nu dormeam cum ziceau unii , 
Pai si nunta urma sa fie departe caci eram copii de casa si scoala 
Nimeni nu si-ar fi imaginat ca intr-un final iubirea va provoca rascoala .
In acea zi cand nimeni nu stia de nimeni si noi doi eram singuri pe pamant 
Atunci cand realizasem ca poate iubirea noastra pentru lumea asta e prea mult , 
Atunci cand ne pregateam sa finalizam viata pamanteasca si sa murim in brate 
Atunci , se pare ca iubirea noastra , ei bine , atunci iubirea noastra a mers prea departe . 
Cine poate spune unde duc toate drumurile si cine poate sa ne judece iubirea ?
Cine poate sa fie ca noi atat de mandrii ca din iubire ne-am gasit menirea ?
Te iubesc mult printesa cu ochi de soare , iubirea mea cu zambet pierdut 
Te iubesc , si ai fost , esti si vei ramane pentru totdeauna tot ce-am avut . 
Acum sa ne inaltam impreuna in cerul ce il atingeam doar prin sarut 
Sa spunem adio vietii pamantesti si sa realizam ca nimeni de acolo nu v-a stii ca n-am pierdut .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu