In foile sufletului gri scriu randuri de dureri
Si florile aduse in dar de cunostinte
Sunt daruri fara sens , adunatura de suferinte .
Sunt mort de prea mult timp si acum trebuie sa plec
Nu am ales eu calea mortii , nu am dreptul sa aleg .
Nu pot privii la soare luminand un cadavru cu suflet
Nu pot forta creionul sa imi deseneze mereu un zambet.
Nu am dreptul fericirii , am darul viziunii
Si depresia din mine ma omoara , cum spun unii .
Lacrimile ce imi curg in palme in fiecare zi
Imi cad in suflet iese la suprafata dorinta de a muri .
Asteapta-ma mort devreme , ne intalnim la noapte
Vom spune tuturor ce e iubirea-n soapte
Vom face nori pufosi sa acopere tristetea oamenilor
Si voi fi alaturi de tine in fiecare zi de dor .
Timpul trece repede si nu se merita s-astepti
Nu putem evita moartea care ne asteapta dupa colt .
Of , ce sa iti spun stimate domn sau doamna
De sufletul mi-ar fi anotimp atunci el ar fi toamna .
Intelegere si suspine trecute prin rauri de lacrimi amare
Reflexia din oglinda , drumul de zi cu zi in viata ma doare
Si nimic nu doare mai tare decat sa stiu ca stau in calea fericirii
In fericirea unora eu nu am loc sunt pierdut in jocul nemuririi ...
Adio natura renascuta , adio soare , adio luna
Adio iubire , adio ochi frumos , adio intindere de mana .
Adio dragoste si viziuni , adio bere cu baietii
Adio ploaie rece , adio fulgi pufosi , adio vise ale tineretii .
Adio prieten drag , e seara , pustiu imi e in suflet
Cu ultimul creion din vara , imi desenez ultimul zambet .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu