Umbra ta ce-mi strivea atunci pasii impiedicati
Lipita e acum de peretii inimii mele reinviate
Si poate acei ani grei , de fericire-uitati
Si-au avut rostul , sa te intalnesc in zilele mele cele mai intunecate .
Orologiul canta intalnirea privirii noastre
Eram sleit de moarte , iar tu veneai cu restul vietii mele pe buze
Sub cerul bombardat de nuantele albastre
Ale sufletului meu , iti povesteam intamplarile vietii mele confuze .
Ma prelingeam pe tine precum roua diminetii ,
Cand noaptea ne intalnea la coltul blocurilor vechi, aplecate de rusine .
Te rugam sa ramai cu mine de-atunci pana la sfarsitul vietii ,
Caci tot ce a fost rau candva , langa tine era bine .
Ador si azi sa privesc , sa citesc in taina singuratatii
Doua suflete in metamorfoza iubirii cum devin un singur univers .
Inimi ranite , vindecate de bandajul fin al noptii
Si intamplarea unei intalniri cum se transforma in "te iubesc ".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu