Cand amintirea ta sublima
Imi uda ochii de regret
Si luna-mi plange in surdina,
Iar stele-mi cad din cer incet ...
Mai frang nuiele in coroane
Si-mi pun in crestet drept cununa
Ingenunchez in dreptul apei care
Ne-a botezat iubirea ce nu se mai aduna .
Si plang adesea singur la izvor
Simtindu-mi pletele in vant cum se framanta .
Imi amintesc , cu tine totul era usor
Si pleoapele imi prind durerea din ce in ce mai surda .
Dar norii acuma s-au raspandit prin suflet
Si stralucirea ta e doar o amintire .
O amintire moarte , al acelui sincer zambet
Ce impaca umanul meu cu iubire .
Anii ce vor sa vina ,
Ma gasesc in fata casei plans .
Unde esti copilarie
Cu pletele ce mi le-am tuns ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu