Sunt momente cand nu pot decat sa ma asez timid pe scaun si sa ma privesc in interior prin ochiul mintii ...
Timpul , la fel de timid , trece pe langa mine fara nici un regret aparent .Atunci imi vad sufletul ,
un suflet murdar de trecerea anilor si otravit de lichior , cum parca isi trage ultimul suflu asemeni unui ars cu trahea distrusa ...
Parca in acele momente mor sau vreau sa mor , dar ajung sa apreciez viata prin linistea momentelor acelea de depresie ...
Ce este viata defapt ?
Care este scopul meu in lumea asta , daca nu pot schimba nimic si restul ma privesc cu o lipsa totala de interes ?
Dragostea ce este , daca intr-o viata de om dragostea inseamna o singura data fericire ?
Ce e o viata de om ? Un copil e plastilina societatii in care se naste si un adult e parte a unei colectii de modele prefabricate ?
Astea sunt momentele care ma tin ocupat , astea sunt intrebarile care macina si caut raspunsuri ca un nebun , fara nici un succes din pacate .
Adesea imi aprind o tigara si privesc la restul , care trece prin fata mea fara nici un pic de interes . Ii privesc cu atentie si ei nici nu observa asta , atat de fixati sunt pe indeplinirea planurilor din ziua respectiva . Observ ca majoritatea sunt imbracati frumos , obligatoriu in ton cu o moda stabilita de niste oameni cel putin interesanti , iar cei ce nu sunt asa sunt priviti ca paaria sau sarantoci jegosi ...
Eu , ma uit la ei si trag din tigara ...
Ei , se uita inainte si trag dintr-un aer murdar de ura si comoditate .
Ma vad diferit , dar asemeni lor . Sunt comod , insa traiesc pe intreg pamantul , nu doar pe un spatiu stabilit de hartii si vorbe . Pot la fel de bine sa dorm pe banca in parc si sa ma spal in mare vara , iar iarna sa hibernez intre patru pereti de piatra cu un foc dadator de viata , dar cu potential de criminal ...
Pot sau nu pot , ramane de vazut . Acum sed pe scaun si ma analizez pe mine si mentalitatile mele...
Gandesc bolnavicios si asta m-a facut ce sunt acum , un om cu titlu de boschetar betiv ... Undeva , candva exista o legatura a mea care sa ma redenumeasca . Sa imi schimbe boala gandirii mele si sa ma transforme intr-un om frumos ...
Un om spunea candva ca esti ceea ce simti ... Eu simt frumos . Simt ca este un scop ascuns in toata nebunia asta numita viata , dar ca pentru a face un scop dintr-o nebunie trebuie sa fi si tu la randul tau un pic nebun , ori gandirea mea este mult prea bolnava sau rationala ...
Gandesc prea mult si asta ma face mai putin nebun decat ar trebuii , dealtfel sunt foarte putini oameni nebuni pe pamantul acesta si poarta denumirea de oameni fericiti ...
Eu sunt bolnav de ratiune , dar nu ma las . Caci sunt un om ce simte frumos , deci am potential de om frumos ceea ce ma poarta mai departe spre o perioada de nebunie fericita ... Trebuie doar sa imi gasesc scopul , un scop tandru cu buzele arse de sarutari si ochii de culoarea pamntului proaspat sapat ... Scopul meu , pe care il voi gasii va fi iubirea ... va fi restul vietii mele intins pe un zambet de femeie .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu