Albine

Tata iarta-ma , iata-ma sunt al tau ,
Scoate-ma din multimea asta din putreziciuni ca-mi face rau ,
Stiu , sunt om si gresesc , 
Dar ma tem ca-am inceput sa urasc  mai mult decat sa iubesc ,
Si sa cersesc iubire-n schimb , dar fara sa ma schimb ,
Ma plimb ca un nebun printre icoane ,
Coane , Doamne , mi-e foame imi privesc amintirile si vad doar drama ,
Vad fiinte salbatice ce cu greu pot fi numite mame ,
Vad stele cazatoare , iubiri trecatoare ,
Si suflete infricosatoare , 
Vad cum moare fiecare incet dar sigur , cum isi sparge sufletul pe tarmul tarziu al ielelor , ca valurile din mare ,
Si mare ti-ar fi mirarea Doamne , de ti-ai cobora privirea asupra noastra ,
Caci marea e verde si aurul negru, sangele si norii acopera acea opera a ta creata initial albastra...
Dorm masculii cu mumele padurii si nu sunt singurii , mai sunt si unii ce isi modifica forma danturii ,
Ca sa imite vampirii , sa ne suga incet dar sigur de cunostiintele despre legile firii ,
Iar trandafirii , sunt galbeni toti de gelozie , pe plante create in camere sigilate de omenie ,
Sunt aproape putred si eu Tata , viata mea nu mai e minunata , 
Toti imi spun ca e doar o etapa pura si curata , ca voi devenii matur si ca o sa ma schimb deodata ,
Dar nu vreau asta niciodata , vrea libertatea mult promista si visata , 
Vreau dragoste calda , si ciocolata dulce , imi vreau lumea pictata de maestrii nu colorata de demonii astia in costume negre ,
Vreau limonada zaharata , indulcita cu miere nu zaharina, si sa nu mai vad oamenii cum suspina, 
Vreau sa simt iar pielea pamantului fina , si sublima , vreau , de as putea , sa mor pentru colonie precum o neinfricata albina ...