Curg lacrimi de ingeri pe geam ,
Imi amintesc de vremurile cand plangeam ,
Puteam sa rad dupaia , eram un simplu material , strigam ,
Si aveam voce , acum lacrimile imi sunt precoce ,
Nu am depresii ci nevroze , plang de supararea la veioze ,
N-am lumina , doar hipnoze ,
N-am o doza infirma , infim de mica , incep de la doze ,
Am psihoze , ce duc spre violenta ,
Incet , incet ma pierd pe mine insumi , in sinea mea esenta ,
Dor cei 17 muschi e fetei ce nu-si mai au apartenenta ,
Am ramas facial blocat pe 43 ,
Vino ingere ,cancere , demone sa ma iei !
Ma doare stomacul de lei , ca au inceput sa pice grei ,
Si sa plece si ei ,
Sunt sigur ca voi ramane singur si asta ma distruge psihic ,
Maniera mea nemanierata de a ma prezenta ma face static ,
Neavand vreun drum in viata devin melancolic ,
Si s-au dus de mult clipele cand ma suspectam a fi alcoolic .
Acum totul e adevarat in puritate , lipsa totala de sanatate ,
Foame nevrotica de dreptate , ca am fapte nemasurate ,
Nescrise in acte , fapte de caritate , anticipate care nu sunt de nimeni considerate ,
Ca m-ar face om de calitate ,
Asa ca ... frate cat sa mai indur justitia ce stie numai sa corupa ,
Cand strada a fost si ramane singura care educa ,
Am 20 si peste inca 20 voi devenii si eu naluca ,
Traiesc de 20 de zici ca sunt pe fuga ,
Iar familia ma uraste cum ma urasc si eu la o adica ...
Dumnezeule , mi-e frica ,
De moarte nu , de viata da ,
De infinit , de legea Ta , de mana Ta , de spada Sa ,
Raman acelasi om serios cu caternica-n planuri ,
Raman acelasi fumator de plante mai botanice decat stiu gradinarii ,
Raman un slujitor al tristetii , un simplu om c-un zambet plin de carii ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu