E timpul ...

Azi e timpul sa plang ,
Sa-mi strang inima-n dinti cu tot cu artere si sa alung ,
E timpul ce trebuia sa vina curand , 
Cand infinitul va fi mult mai mult decat un simplu gand ...
E timpul sa incetez sa iubesc ,
Sa incetez te traiesc , e timpul sa ma chinuiesc ,
Destul cu " te ador "
E timpul sa mor ,
Sa nu mai zbor ca un aviator alcoolic ,
Azi e timpul sa devin melancolic ...
Destul am zambit la soare ,
Destul m-am leganat pe asta mare ,
Sunt destul de uscat sa pot duce o sarcina-nfioratoare ,
Voi fi din nou un ecou al unei voci tematoare ...

De azi imi strang venele , 
Imi plang zilele , imi curg bilele si-mi arunc pastilele ,
Mi-s-au dus kilele precum albinele , si nu va mai fi miros de floare fara tine bre !
De mi-ar cadea firele precum zambilele din mana ,
As ramane pe minus o suta de fire in mai putin de-o saptamana ,
Caci acele ganduri negre patrunzatoare ce se-aduna ,
Ma fac sa izbugnesc in plans la fiecare full de luna ...
De azi te las in urma ...

Imi mor neuronii , in clorhidrati de molii ,
Si se simt efectele bolii , nervoase de parca lobii , polii ,
Pleaca in teritorii cu pneumonii ingrozitoare ,
Mor cu zi ce trece in ciudata inimi tale de mine statatoare .
Cu atingeri distrugatoare ,
Ma infrupt cu sete din sare din mare , spre o moarte dezgustatoare ,
Suav si lasciv imi voi plimba limba peste arterele tale ,
Sa fiu sau sa nu fiu , nu mai e intrebare ,
Deja am ales numarul doi , la revedere lume inchizatoare ,
Plec la plimbare , ma duc pe tarmuri defaimatoare ,
Cu alge inverzitoare si premii marete precum in jocurile neiertatoare ,
Ce duc cu un pas alergator spre a pamantului inchisoare ...