Vorbind cu mortii

Dragostea e frica , imposibil de sustinut cu fruntea sus ,
Cu un inteles adanc ascuns , si suicidal de patrus ...
Dragostea e ploaie , vapaie de noroaie ce se transforma in gheata 
Si te acopera in nebunii de frig si ceata ,
Dragostea e ca o zdreanta ce ti-a fost mereu alaturi , iar sa o arunci e interzis ,
Dragostea e vis , bucata unui muritor de paradis , un sentiment inchis de nedresris ...
Frica imi e ca mi-am pierdut dreptul la ea , dreptul de a suferii in lipsa ei ,
Poate ca in adancul putreziciunii mele inca mai canta si ma incata cu sonata ei scurta ,
Dragostea e cerul tau din ochii ei , e lipsa totala de ratiune si bogatie de idei .
Dragostea e final de calatorie , inceput de saracie cu glorie , o melodie despre bogatie ,
Dragostea e ceva ce ti-o dedic tie , e o stare la o mie , e moarte si viata , totalul viselor din copilarie ...
Soto , viata nu-i castig la loto , si nici lacrimile tardive nu-s atat de adictive precum picioarele ei asemanatoare unei dive ,
Viata inseamna greseala si invatatura , iubire si ura , placere si injuratura ,
Viata merge in pas agale , ca o betiva ordinara spre destinatia sortii , una credula ,
Lipsita de griji , ca atunci cand eram mici si ne taraiam fundul copilaresc fara capacitate locomotorie pana la amici ,
Viata te face sa o strigi , sa o strici sau sa o stingi in pahare aburite de frig si respiratie de om obosit ...
Intr-un final dependenta de starea asta proasta si nefasta te face sa ti-o doresti pe sorsa Moarte , cea urata si nemiloasa ,
Viata-i frumoasa , dar periculoasa , cu alternate de gabarit , flegmatica si dispusa sa scuipe peste tot ce ai stiut si crezut ,
Viata-i ca un asternut ud , un pat cazut pe jos de oboseala , viata poate fi si harneala nasoala ,
Situatiile ei se schimba in alternante de culori ca aurora boreala .
Urat e cel ce uraste sa supravietuiasca in noroi , acel strigoi cu buze umede si moi , cu ochii straini si goi , ce nu privesc intaietatea feminitatii intr-o relatie de doi ...
Urata esti iubirea mea , caci ma urasti acum si am fost felia ta de viata ,
Mi-ai fost roua pe buze in fiecare dimineata ,
M-ai izgonit din sufletul tau pagan ca pe un batran din casa ,
Inca ma las dus de dulce , de valul imaginatiei si imi fac cruce ,
Am fost candva o secunda de iubire , imi ramai in amintire , si voi fi valul ce te duce ,
In oceanul ranced c-un zambet crancen si incruntat de suparari si nevoi ,
Am fost singuri amandoi , acum suntem doar noi , 
Inchei scrisoarea asta catre populatie cu un sincer te iubesc , 
Dulcea mea stafie ... inca te mai doresc ...