Si pe diavol cum si-ascute limba ca sa ne sarute ...
A inceput ca ne iubeasca bestia caci ii oferim prea multa importanta ,
Si ne cauta prin vise , noi ne facem ca nu ne pasa , dar nu avem constanta ...
M-ai plange daca ne-as distruge ,
Ar rade si depresivii daca ne-ar auzii cand ne strangem in brate ,
Poti sa simti iubirea in seara asta cum curge si se duce ca alcoolul in sange ,
Spre ulcer ...
M-ai saruta cu limba ta picanta de la vorbe usturatoare ,
M-ai mai recunoaste oare , intr-o viata viitoare , fara carare si calare pe o culoare devastatoare asemeni unei raze de soare ?
M-ai asculta chiar daca n-as avea voce , cand iti cant din cand in cand cel mai frumos cantec de pe pamant ?
Mi-ai zambii cu aceiasi pasiune si ratiune , ai avea aceiasi actiune daca as fi un simplu personaj de fictiune ?
M-ai strange in brate cu aceiasi nervi nervosi si storsi din cos cu puroi iesind din vulcanii aia ai mei jegosi daca as fi o adunatura doar de caractere si suflete de leprosi ?
Mai m-ai iubii , pe nesimtite pe nevazute si nestiute , daca n-ai stii de mine si de unde ma trag , daca nu ti-as fi spus atat de multe ?
Mai vrei s-auzi multe de mine , in rime subtile , sublime? Si zi-le si celorlati de langa tine , ca asta sunt si nimic nu ma mai schimba pe mine in bine inafara de tine !
Sper sa mori in ghinion incolor in culori monoton cu un maraton de rateuri de moarte , sunt omul ploii tale din noapte , sunt omul ploii tale de departe ...
Glumesc sunt doar un muritor pus pe harta satul de harpe si harfe , barfe si larfe , tarfe si esarfe de fire desarte desparte-ma-n silabe sunt slab de inger si in ger rezist ca un germen trist ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu