Heroina

Dimineaţă , rouă , plouă , din cele două buze ale tale le sarut pe amandouă ,
Ora nouă , tre' să plec , te petrec în imaginaţie prin versificaţie si plec , 
Mă întrec cu un intreg batalion de oameni parcă ieşiţi din case la unison 
Şi unicul sol din piesă pentru astăzi l-am uitat in subsol ,
Lasă-l acolo , oricum e nasol ...
Trece ziua , buna ziua , adio soare ! Iese luna ca nebuna , plângând intr-una ,
Nebuna si una din stele îi aprinde nocturna , o linişteşte şi-o-mparte pe jumate din una ,
Dar e culmea , uite lumea , unde-i turma , am dat duma ca e seară , uite-o scară , dar e goală ,
Toţi băieţii , toţi deştepţii , rup ţigări şi corzile tristeţii se-onduiesc în terţe pure ,
Semipur pun mâna pe seringi până fac spume ...
Te-aş chema dar mi-e ruşine , nu de tine ci de mine , ştiu , nu-i bine , dar e seară , stau la scară ,ultima oară , o ţigară si bere , e plăcere si durere , reînviere , iar te văd , mă droghezi , nu mă suport , 
Venerare de vene rare , cu închisoare şi cu spitale , mor de ficat şi el de mine , mi-e dor de tine , dar mi-e ruşine ,
Ma intorc acasă-i noapte , mă desparte doar o oră , si e nouă dimineaţa , reîncepe viaţa , cu speranţa , m-apucă greaţa , asta-i viaţa , unde-i zdreanţa aia de vodkă ,
Mor de dor că , mor de sete , privesc in jur , sunt mii de fete , dar tu ai fost numai una , 
Precum luna , şi nebuna , m-ai adus în halul în care tre să te strig întruna , mori odată , fi blestemată , bine iartă-mă te rog , aşa sunt eu , doar un neghiob , sunt şchiop de creier , 
Dar drept să îţi spun , drept am sufletul şi aşa rămân , 
Sunt stăpân , dar mi-eşti maestră , eşti o fiinţă extraterestră , eşti o dragoste imensă , 
Dar dispari într-un nor de fum de heroină pură şi mă laşi într-o ceaţă densă şi intensă de depresie şi sevraj ...