Luna

E noapte , tarziu si frig afara ,
De sub covorul putred si gri al norilor decembristi ,
Iese o domnisoara ,
Cu ochii tristi , mirata parca de oamenii la fel de pesimisti ...

-Doamne, da-mi crezare , sunt atrasa de soare ,
De sare si de mare ,
Sunt trup , rupt din Terra , stapanesc emisfera ,
Si totusi sunt pustie ...
Cum sa fie oare , o asa tragedie ,
Nu simt miros de carne vie ,
Cantec de ciocarlie ,
Si cand tot ce vad adesea sunt cupluri ce se saruta sub clarul meu ,
Totusi sunt singura mereu ...
Sunt muza poetilor , 
Chemare atronomica ,
Sunt zeita paganilor ,
Si totusi singura , singurica ...