Mi-ar placea sa fiu sigur de frumosul vietii ,
Sa-mi strig iubirea orisiunde
Sa mi-se umfle tampla de intelepciune in pragul vag al tineretii
Sa stiu pana si fericirea unde se ascunde .
Fenomenal ar fi de as ramane copil vesnic , ca un Peter Pan jucandu-ma mereu
Singher sa rasara soarele la fereastra mea , sa nu ma trezeasca
Genial ar fi sa pot sa-mi fiu propriul Dumnezeu
Si sa-i fac pe toti cei cu inima de piatra sa iubeasca ...
Mi-ar placea un vis sa am pe zi sa ma hraneasca
Si cruda-mi trecere de timp sa-mi ceara voie
Mi-ar placea un strop din trupul iubitei sa ma-ncalzeasca
Dar strig degeaba la un prieten imaginar , de care am nevoie .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu