Trec zilele precum bataile inimilor noastre ,
Si-si lasa-n urma povestile unor sentimente colosale ,
Sunt urmate de razele lunilor albastre ,
Nu-mi place trecerea timpului , dar raman un sclav al divinitatii sale ...
Vad peste tot accidente dulci si iubiri scrise pe firele de iarba ,
Ma dor ochii cand vad stralucirea fiintei ce o ador ,
Ca te-am sarutat o data , a fost odata ca niciodata ,
Acum trec pe langa tine si mai pot sa te privesc doar prin ochii unui trecator ...
Strigatele ascutite ale sufletelor noastre ofilite ,
Strapung bariera limbilor diferite si a culturilor opuse ,
Erai binecuvantarea vietii , pe timpuri osandite ,
Acum esti un blestem al amintirilor de mult apuse .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu