Pana la urma ...
Ce a mai ramas din noi ?
O umbra de inger impartita in doi ,
Frica de intuneric in singuratate ,
O pereche de buze uitate , uscate ...
Sper ca il iubesti ...
Sa suferi cum am suferit si eu ,
Sa distruga tot ce ti-ai dorit ,
Sa nu mai crezi in nimeni , nicic macar in Dumnezeu ...
Pana la urma ...
Cine e de vina ?
Cine n-a iubit destul de mult sa moara !
Eu stiind ca te-am considerat divina ,
Si-ti adormeam cu numele tau pe buze in fiecare seara ...
Depresie ...
Da, depresia mi-a mancat sufletul ,
Mi-a macinat zambetul ,
Asta o sa simti si tu cand va pleca de langa tine ,
Caci n-ai vrut sa iubesti si tu cand aveam nevoie ... pentru mine .
Pana la urma ...
Cine esti tu sa ma judeci ca te iubesc ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu