In lacrimi risipite de nori spirituali
Se revarsa minunate creatii iubitoare
Si zambesc oamenii din sine banali
Crezand ca pana si placerea doare .
La apus se misca pamantul silitor
Alergand inrosit de soare spre luna
Si iubitii oameni isi canta de dor
Privesc la magie cu flori de suflet in mana .
Umbrita trist de negru , noapte straluceste
Stelele razbat in lupta de-ntuneric
Razar declaratii din inima timpului ce-ncetineste
In sufletul de muritor , de la sarut nu mai simti nimic .
Anotimpurile se schimba fara voia lor
In fiecare secunda se nasc oameni
Odata cu ei alti pacatosi se-arunca si mor
Din viata nastem moartea si asa mereu vom fi .
Te iubesc se-aude in fiecare viata
Macar o data , spusa onest de gura
Legaturile din suflete se intaresc cu ata
Raman amintiri de dragoste , si se aduna .
Spre dimineata toate visele dispar si plangem
Raman intrebari neintelese nici de zei
Oare sa merita intr-un final post-mortem
Sa judeci urcand spre ceruri , ca ai fost sclavul ei ?
Cu pasi nesiguri te duci sa iti aprinzi tigara
Cu fiecare fum iti apropii moartea de tine
Si ascuns in ochii umeziti de alcool iubirea
Vine doamne fara de suflet , te i-a de mana si langa ea te tine .
Ai murit la finalul vietii incredibile si pline ce-ai dus
Si acum in pamant , te gandesti ce ai fost si ce-ai ajuns .
Esti mort ...final de viata
Oamenii care zambesc,
RăspundețiȘtergereSunt fericiti si vorbesc mult,
Sunt tot acei oameni,
Care plang inainte de a dormi .
:]