Pe fruntea Bunicului

Si merg , si plec , si-adun din fiecare cate-o poveste
Pe fruntea transpirata a batranului bunic 
Ca s-a sfarsit , si-a pierdut sfarsitul , tuturor dau de veste 
Sunt departe de realitatea crunta a sarutului pierdut . 


Luna cum aluneca prin stele tremuranda 
Si steaua nordului acul busolei il invarte 
Simteam de la privirea ta o dragoste profunda 
Nu mai vroiam nimic , eram plecat departe . 


Sarmana lacramioara cu petale umezite dimineata 
Sucit-au vietii plapande mii de despartiri uscate 
Imi dadeai sens corect , cand imi scriam in versuri viata 
Dar versurile mele , de mult erau precum sunt eu uitate . 


Sareau picaturi de ploaie din fiecare ochi albastru 
Dansau fulgii de zapada inghetati de frig 
Cu oglinda imi priveam parul nevinovat sinistru 
Pielea-mi crapa sub tine , te iubesc fir de iarba mic . 


Ne luam fara jena-n brate , sub pomul nost batran 
Cu lacrimi in ochi curgand iti spuneam ca te iubesc 
Se-mprastiau in noi fiecare scanteie de strabun 
Nimic din ce-ti opresc , nimic nu imi doresc . 


Iti rupeam trandafirii , cu salbatica-mi mana-nvinetita 
Si sarutam pamantul sub care tu sedeai 
Culegeam vantul in palme , tu ma priveai pierduta 
Nu aveai nici o idee , de ce ma tot iubeai . 


Spre tine manam fluturii , ce-mi roiau in stomac 
Cu tine ma-necam in fiecare sarut nevinovat 
Adio imi spuneau , cand ma vedeai sedand langa brotac 
Ma priveai cu scarba toata , si de ma sarutai ti-era pacat . 


Splendoarea spumei marii in tine odihnita 
Cu boabe de uman , spre tine atipea 
Stateau soldati timizi in gaura proptita 
Si tu cu ochi-ti limpezi priveai la mana mea . 


Unul de-ar fi schimbat , spre noi reinviind 
Una de-ar fi morbida , murind in dealul mare 
Noi doi de-am fi pierduti , in lumea de dincolo cantand 
Atunci iubirea mea , vom fi pierduti in inchisoare .