Copilul naturii

Copilul naturii , nascut din frunza , stropit de soare ,
Luminat de luna , si rasarit de floare .
Plecat cu viata in mana si inima in dinti

Lipsit de sacrificiu , singur , fara parinti .

Alearga copilul naturii in padure inlacrimat
Cu sufletul bubuind de dor si de dragoste privat .
-"Moarte intunecata , vino , ia-ma langa tine !
Sunt depasit de mama , nu pot supravietuii in nestire ."
Dar Moartea avea alte planuri , facuse pact cu Viata ,
In noapte sa il chinuie , si Viata sa-l trezeasca dimineata .
Treizeci de ani chinuiti de resentimente si suspine
Adusi la saturatie , miseleste de junime . 
Caci dupa treizeci de ani ramase copilul naturii tot tanar 
Si tot bea apa din rau si tot nu avea astampar .
Era prins in zburatoare prietene si cantatoare
Se scalda in razele de soare , si vazu' din intamplare
O minunata , superba faptura singura in pustiu
Si mortul copil al naturii , se simtii deodata viu .
O intreba cine este , ii raspunse Camelie ,
Ciudat nume , dar frumusetea ii era umbrita de tragedie .
El nu stia caci Fantezie era sora lui , fugita 
Si trebuia , de Regele Padurii pedepsita .
Se indragostira imediat , si ce dragoste frumoasa
In fiecare seara , zi sau dimineata el fugea de-acasa
O vedea , o saruta , ii daruia cerul impletit cu flori
Si in schimb ea ii lumina sufletul cu ochii ei stralucitori .
Cand Regele a aflat de isprava copilului padurii 
Nu exista nici infinit sa cuprinda imensitatea urii ,
Se arunca direct spre ei si le da de decis ,
Ori isi iau adio definitiv , el fiind inconjurat de paradis .
Ori se saruta , devin muritori , imbatranesc si nu vor privii soarele vreo zi ,
De vor indraznii vreodata sa il priveasca , vor orbii .
Atunci copilul padurii s-a decis sa o sarute
Caci de uitat nu putea sa o uite
Si tot din jur a disparut deodata
Ei s-au sarutat si au lacrimat sarat in marea moarta .