Julian

La capatul cantecului iubirii noastre port
Esenta vietii , esenta verbului a fi ,
Caci langa tine ingeras , pot sa-nchid ochii , sa suport
Sa visez la flori de suflet , pentru tine definitia pasiunii .


Iubirea mea inaripata , cu zambet innorat
Ce pasiune s-a scurs in tine de nu ma poti uita ?
Ce om rau lipsit de suflet oare ne-a blestemat ?
Caci iubire , nu pot sa imi continui viata . 


Jocul nostru cu reguli pe sarut pasional
Ce il jucam in fiecare dimineata fara pretentii
In copilaria cu frumosul gasit in banal 
Ti-l amintesti iubirea mea sau l-ai lasat uitarii ?


Sunt douazeci de ani de joc , cu lacrimi si suspine 
Desene sufletesti , cu un baiat si-o fata ,
Douazeci de ani stransi in gol si nu ma pot abtine 
Sa nu tip la mine-n suflet dupa dragostea furata .


Ne jucam restul vietii , zi de zi fara resentimente 
Trecutul nici nu exista , caci nu traiam din el
Acum jocuri ne-a ruinat si nu pot intelege 
La ce bun , atata durere si atata plans ascuns in mine .


Amelia , ingerul meu ... sunt mort si imi promiti atatea ,
Gaseste-ti alt muritor , sa te joci si poate vei gasii infinitul
Eu nu exist si scriu din nori cu totul altceva 
Dar te rog , prietena mea ... dragostea mea nu iti cauta sfarsitul .


Amelia , sunt Julian iubitul tau si de vrei sa ma faci fericit 
Continua-ti zborul iubirea mea , si iubeste-ti viata in continuare
Asa ma voi simtii nespus si vesnic iubit 
Si voi traii eternitatea liber nu in a iubirii inchisoare .


Cu drag Julian , scria-n scrisoarea udata de lacrimi sarate
Citind Amelia s-a prabusit indurerata de iubire
Si frunzele ii facu pat de durere toate fiind atunci uscate
Dar iubirea are granite , si moartea este una dintre ele .