Asa cum marea inunda malul la flux
Si o lasa sa respire mai apoi
Asa ma simt inundat de ochii tai si dus
In taramul plin de tine , plin de noi .
Pe cand saruta luna fiecare stea in parte
Si fluturii calatoreau spre ceruri
Atunci sarutam calator dragostea de departe
Si viata noastra crea in oameni noi trairi .
Asa cum curcubeul delimiteaza viata
Si ploaia cutreiera orbeste umezind pamantul
Asa ma simt cand te privesc in poze dimineata
Si cand iti arunc cu glasul soapte duse cu vantul .
Pe cand oamenii nu sarutau pe mana
Si vocile nu le-mparteau iubire
Atunci puteam sa ne urmam o vorba buna
Si nu cunosteam cuvantul despartire .
Asa cum gazele ne bazaie nebuneste
Si urletul lupilor ne face piele de gaina
Asa cum fiecare sageata de lumina ma orbeste
Si fiecare amintire imi e deplina .
Pe cand sub talpile muncite aveam iarba
Si cutiile de beton nu ne injurau inima ,
Pe cand puteam vorbii la apus despre o viata-ntreaga
Si nu mureai cand iti spuneam sa fi a mea .
Atunci iubire eram impreuna definitiv
La fel de vi in fiecare zi cu soare sangeriu
Si nu citeam scrisori de dragoste la pietre lasciv
Nu ma simteam in mine atat posibil de pustiu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu