Amelia si Julian Final

A trecut un an , si Julian descoperise raiul 
Era frumos , superb , cu milioane de culori 
Isi crease propriul univers pictat , artistul ,
Si culegea pentru Amelia neincetat flori .


Amelia in schimb isi gasise sfarsitul 
Nesuportand atata durere si lipsa de iubire
Ajunse in iad si nu isi gasea iubitul 
Sinuciderea , te condamna la eterna dezamagire .


Cand Julian a aflat de sinuciderea Ameliei ,
Credea ca isi va intalnii iarasi iubirea vietii 
Si dupa un an pamantesc si lacrimi varsate in rai
Vor fi iarasi impreuna pentru restul eternitatii .


Dar ea era in iad si isi amintea inlacrimat 
De ingerul ce ii zambise douazeci de ani 
Plin de durere cu universul daramat 
Pleaca in iad in amintirea a secundelor pline de iubiri.


Cancerul nu il putea atinge mort 
Si nici fizicul nu il durea ca era doar gandire
-"Materia e ca o haina ce o perioada o port 
Apoi gandirea si imaginatia incet ma iau in stapanire ."


Cand a ajuns la portile iadului cu flori in mana
Amelia zacea cu aripile rupte si facea iadul si mai dureros
El a urmrito apoi cam o saptamana
Dar se parea ca niciodata nu va mai fi ce a fost .


Dupa un timp si-a facut curaj sa-ncerce 
Cu speranta-n sine si cu iubirea-n ochi
Sa ii spuna Ameliei cat poate sa regrete 
Sa incerce sa o aduca inapoi .


Amelia nu il recunostea si fugea speriata nebuna de iubire
El o urmarea si ii explica cat ii e de dor 
De fiecare cearta sau chiar si de banala atipire 
De dupa noptile nebune de amor .


O strangea in brate disperat sa il recunoasca 
O striga mereu de dupa munti 
Ii aducea florile preferate la fereastra 
Si canta dimineata melodiile lor din nunti .


Cand Dumnezeu intr-un final indurerat si cu ochii umeziti
I-a adunat pe amandoi in imparatia lui si le-a dat de ales
Sa stea amandoi in iad si sa fie iubiti dar despartiti 
Sau sa se desparta pentru eternitate dar cu Julian paradis .


Julian n-a stat pe ganduri si s-a intors in iad fara durere
Amelia incepuse sa isi aminteasca si se-ntalneau in fiecare zi
Se lumina si iadul , se topea si ura de iubire ,
Si dintr-un sarut au inchis ochii .


S-au trezit in universul lui Julian creat in paradis 
Crezand ca doar viseaza au inceput sa planga 
Dar Dumnezeul le-a scris pe flori ca nu este un vis
Si dragostea , si iadul si durerea poate sa invinga .


Au ales sa se renasca , ea ca muritor a doua oara in viata 
El ca muritor , si sa se recunoasca , sa nu repete greselile 
Sa traga sfori destinul sa poata iar sa se-ntalneasca 
Si sa aduca remarca vietii , pe toate taramurile .


Dragostea Ameliei si a lui Julian e fantastica 
Putin reala , si destul de improbabila 
Dar niciodata nu e tarziu pentru iubirea magica .
Tristetea si durerea in inima , sarut si pasiune e solubila ...