Poet lipsit de inspiratie

A fost candva un poet normal ,
Cu bratele alungite spre Verona .
Privit de ceilalti cu un calm banal 
Sorbind otrava , neinteles cu Gloria .


Si scria superb , alerga literele zi de zi 
Nimeni nu era precum foile lui mazgalite
Pana-ntr-o zi cand trezit trist intre hartii
Simtii gustul amar al inspiratiei pierdute . 


Vroia sa nu-si repete cuvintele si totusi le repeta 
Vroia sa arate lumii intregi ce simte fara sa il cunoasca 
Vorbea de jos cu slujitorul imaginatiei sale , cu maria Sa 
Si ciuperca din el cu imagini omorate continua sa creasca . 


-" Candva curgeau cuvintele din mine ca un rau 
Si aveam in mana legaturi de litere izvor 
Acum sunt fara ele si durerea nu o pot tine-n frau
Te rog eu Maestre , lasa-ma sa mor ! "


Spunea cu amintirea trecutului zabovind peste prezent 
Si viitorul ce ii se parea acum mult prea departe 
Simtea ca la anii lui era mental si fizic impotent 
Nu isi putea arunca tristetea de acum doar intr-o carte .


Parea ca avea idei , dar nu putea sa le exprime 
Scria de dragoste , dar nu se potrivea 
Privea la inceputul tuturor zilelor senine 
Si necontenit de oboseala la o minune se ruga . 


Cu pana-n mana si lacrimile curgand izvor 
Inlocuia creatia cu alte patimi muritoare 
Lacrimile luasera locul de acum versurilor 
Era pierdut in el precum e cartea cazuta-n mare .


-" Ce esenta sa am cand lumina e tot oarba ?
Ce minuni sa arunc in lume cand pana nu ma asculta ?
Ce minciuni sa scriu , cand am grait adevarat o viata-ntreaga ?
Ce om urat am ajuns , si mai rau un om ce se iarta dar nu uita ..."


Privea in noapte stelele pe fereastra crapata de frig 
Incalzit de speranta si otravit asteptand la paradis 
Cand dintr-odata fara enunt si imparatul a adormit 
Trezindu-se creator in magicul prin de minuni vis . 


Se intalnii cu inspiratia , ce statea ascunsa-n vise 
Si era batrana , dar unsa se pare cu multi bani 
O intreba de ce asa batrana , si de ce se ascunse ?
Ea-l intreba dar oare e normal sa creezi atat la nouasprezece ani ?


-" Inspiratie regasita , si lumina cartilor mele 
Cum poate canta muzica privighetorii la mine-n suflet
Cand doar tu luminezi mai presus de o mie de stele 
Si tu mai imi poti descarca din sacosa ta amara periodic cate-un zambet ? "


-"Dar esti prea tanar , prea necopt pentru iubire 
Prea multa durere scrii , si dragoste , si moarte .
Daca la varsta ta tu scrii de nemurire ,
Gandeste tanar maestru , ce vei face mai departe ?"


-"Adus la groapa de roadele mele si ale tale ,
Voi murii de tanar cu viata pe hartie si mirosind a creatie .
Dar nu imi face viata scurta deja ca o ploaie fara umbrele 
Nu imi lua ultima-mi sursa de viata , nu ma face poet lipsit de inspiratie !"