Scrisoare

Cum as simtii eu dragostea , cand ea-mi strabatea lumea ?
Chiar mort de-as fi ramas cu picioarele in aer 
Tot as fi gasit puterea , ca la tine candva sa sper
Si tu ma vezi ? Ma simti cand iti sarut privirea ?


Chiar de nu imi mai bate inima deloc acum 
Tot doare caci inca te iubesc nespus 
Toate-amintirile fara pregatire sau anunt s-au dus
Si nu mai am cuvinte sa le rostesc in oglinda , sa-mi spun .


Da , s-a terminat cu viata , cu multe de ani de zile 
Si-acum un timp , cand eram barbatul ce-l iubeai
Cand cu buzele-ti pufoase miraculos ma sarutai
Tanjesc la sarutul acela si uneori arunc cu lacrimi la mii si mii de mile .


Te-am vazut in urma cu ceva zile culegand fruze cazute
E toamna la tine , nu m-ai recunoscut sunt sigur am vazut
Nu as putea iubire , nu pot , tot nu te uit
De-as fi putut in frunze , toate-ar fi vrut sa te sarute .


Ce-a mai ramas oare din suferinta mea eterna ...
Caci simt ca nu se mai sfarseste si stiu sigur
Sunt blestemat sa vorbesc cu luna , vantul , soarele si singur
Sunt ars pe pamant si aruncat pe veci intr-o urna . 


Nu as vrea sa mori , caci sigur nu ne-am intalni
Vietile cunoscut , etern nu se vor vedea 
Sufletele pereche , ca noi doi iubirea mea 
In lumea asta ne e interzis etern a ne iubii .


Deci prefer sa fiu ca vantul , sa iti mangai fata la culcare
Sa fiu raza de soare , sa iti prezint dimineata 
Cu caldura sa fiu zapada , sa ma topesc la tine-n palma 
Prefer sa fiu cerneala , din aceasta scrisoare