Voi , al caror suflet e privat de frumusete
Credeti ca a scrie ce-i frumos aduna gesturi
Ca incheiat la gura cu ale tacerii nasturi
Veti prinde rodul vietii pana la batranete ?
Voi , ce nu vedeti sunetul frunzelor aramii in toamna
Cand primavara sta inchisa-n suflet
Credeti ca adunati ani printr-un fals zambet
Atunci cand sarutati ignoranta asa ca pe o doamna ?
Voi , ce alergati dupa hartii si cumparati saruturi
Cand iubirea va e straina si deja suferiti
Ce drept va dau hartiile , voi sa ma umiliti
Cand inca va e frica de intunericul din asternuturi ?
Voi , ai carori ochi nu vor saruta apusul
Si soarele isi va ascunde adevarata lui culoare
Care nu veti cunoaste armonia ce zace-n mare
De ce ma criticati si-mi cunoasteti necunoscutul .
Usor e sa scrii versuri , usor e sa te gandesti la paradis
Greu , foarte greu de voi cei care sunteti prinsi in voi
Si nu cunosc placerea buzelor moi
E prea usor sa scrii versuri atunci cand n-ai nimic de zis .
Voi merge singuratic acum prin calatoria mea in rai
Cu urechile ciulite sa-mi aud glasu-n mare
Ochii-mi inlacrimati vor aduna iubire
Si voi canta simfonii de frunze suflate-n nai .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu