Lacrimi de poet

S-arunca peste oameni , lacrimi de poet
Fetele oamenilor colorate intr-un sinistru violet
Frunzele maronii se scutura de roua 
Schimbari de viata , probabil viata noua .


Se scurg romantic in visatori , lacrimi de poet
Si ce sa faca lumea ce-si construieste zambete din lut ?
Aduna uitare si strabat suflete pustii 
Dorinta mea fierbinte , simpla de a murii ...


Ruine peste tot , femeie cu chipul supt
Sunt langa tatii lor bolnave cu zambetul rupt 
Se nasc dureri ce patrund in lacrimi de poet
Si mor vise , in realitati violet .


Plangea cu amar si jale , langa un geam spart mama
Trecuta parca si inghitindu-si in sec teama 
Plangea cu foaia-n mana , si eu cu lacrimi de poet
Ii spuneam ca n-are rost moartea sa mi-o astept .


Trecusera ani , ningea in curte cu starea ei pustie
Trecut eram prin momente de proasta filozofie
Era o dimineata rece si cu geamul spart udat de lacrimi de poet
Inghetasera saruturile din tinereti si nu mai paream destept .


Asa ca intr-o zi de primavara gratioasa ...
Cu pistolul ruginit si ascultand sunetul de inima armonioasa
Prindeam in palme ultimele mele stari de excelent
Transformat in ucigas , pistolul mi-a sters intr-un final lacrimile de poet .