Nu te-am gasit nici eu pe tine nici invers
Ne-am adunat dintr-o privire si am iubit din mers
Am atins infinitul cu sarutul tau prinsi amandoi sub ploaie.
Cand , strabatand marile cu sunete incinse
Auzeam surda racoare a glasului tau ,
Si nimeni erai tu pierzandu-ma mereu
Atunci te cunosteam , si iubiri in mine erau aprinse.
Cand in serile de un rosu fara margine varsam pe tine marea,
Iar tu-mi sarutai verzuiul ochi cu buzele tale pufoase
Treceau miraculos secundele prin noi , frumoase
Dar domina cunoasterea dintre doi indivizi si se instala tacerea .
Cand voi tremura ca frunza lovita de vant
Cu oasele-mi uscate si stranse de dintii hienelor
Pierdut in nori de furtuna si in abisul amintirilor
Atunci voi spune cu adevarat ca te-am cunoscut .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu