Foarte scurt si ciudat e ceea ce traim
Cand invatam cu pretul lacrimilor fierbinti
Ca prea frumos e sa traiesti , sa simti
Si multa durere costa doar ca sa iubim .
Pasiuni sterse de mii si mii de ori
Cu simple vorbe sau gesturi ce vor ramane
Declaratii de dragoste si imbratisari sub soare
O singura iubire eterna si mii de intrebari .
Ne ghidam viata pe o teorie stearsa
Caci trebuie sa avem,sa doboram si-atat
Nu ne intereseaza in realitate cat ramane banul de urat
Ramanem antipatici si cu inima neinteleasa .
Cu ochii plini de lacrimi ne vom privii la batranete
Inganati de subconstient si distrusi de riduri
Vom ramane la un final de fericire singuri
Si atunci ne vor ingropa cu lacrimi false ca pe zdrente.
Dar sunt si oameni buni , ce aluneca pe valurile vietii
Cu zambete cuprinse de mii si mii de soapte
Iubiri eterne stranse toate in noapte
Si semi-luni de o frumusete ce topesc lacrimile tristetii .
Ghidati de suflet , fara hartii sau monezi prea multe
Fericiti cu clasica lor chitara pe camp canta
Aduna flori de primavara si-alunga iarna sfanta
Sunt capabili sa nu uite si fiecare fir de iarba il tin minte .
Bolnavi si tineri , la un moment dat ajung pe patul mortii
Cu fericirea stralucind pe a lor ochi
Nu ii intereseaza unde o sa ii ingropi ,
Sunt aruncati deja in valurile sortii .
Si acum o intrebare , ce imi rasuna-n piept subit
Vazand oamenii rari murind tineri si goi
Pe cand nu mai conteaza nimica pentru noi
Cum poate exista om sarac si fericit ?
Pai gramajul de durere simtit de ei e mare
Dar omul de rand traieste intr-o personala inchisoare
Nu vede frumusetea din lucrurile mici
Ei vad toate astea si sunt mult mai puternici .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu