Memento mori

Afara curg rauri de ploi pe frunze cenusii
Ma-ntreaba cerul din livezi cu norii lui cei gri
Cand ai sa vi inapoi sa-mi saruti glasu iar sub nuc 
Dar amintirile pleaca de langa noi , se duc . 


Cu tine-n fata , nu vedeam alte femei 
Cand ne-ntalneam la apus nasteam scantei 
Ce multe au trecut de doi muritori crestini
Dar acum ramas cu tine-n departare tot te aud , suspini .


Prin ochii tai cei purtatori de sublima pace 
Te vei intoarce , linia incurcata a vietii mele o vei desface
Subtil glas inganat in gand de moarte 
Pana si stelele sunt nevoite numele sa-ti poarte .


Si anotimpul imi spumega privirea uimitoare
Imi pierd pofta de viata de demult , doritoare
Mi-e dor de tine printesa cu glas de privighetoare
Esti tu iubire , iubita mea ochii de cicoare .


Pe ce carari s-o iau sa iti vad chipul rosu vreodata
Sa iti aduc vioara din mana sa iti cant fata ...
Imi vei aduce inapoi sufletu ce ti-se scurge printre degete ?
Caci te iubesc dragostea mea , nu pot ... sunt plin de pacate .


Nu iti despartii privirea ta de trupul meu distrus 
Am fost noi doi , candva departe , dar ce a fost s-a dus
Primeste-mi buzele pe obrazul tau ce imi mangaia matasea cu gust de nori
Aminteste-ti de noi , sunt bolnav , memento mori ...