Zbor cu mintea si sufletul peste voi ,
Urmaresc umilit , ura din ochii mei .
Ca frunza florii pomului fructifer de dulce
Sunt convins , ca odata plecat ,nimic nu ma invinge .
Pe cine sa ma chem la mine in salon ?
Ca sunt doar un strain si monoton ,
Se misca singurul prieten ,cel mai apropiat
Gandacul pe moarte , cade strivit de cearceaful de la pat .
Medicii...medicii imi critica extazul ocazional
Prin ochii zborului privesc spre voi banal
Misc restul zilelor ca intr-un dans sincron
Vrea sufletul sa-mi iasa din al trupului cocon .
Ca un fluture in devenire imi arunc sangele pe pereti
Si scriu cu el poemul vietii mele , ce o sa il regretati .
Nu m-ai crezut cand cu lacrimi in ochi incercam sa va spun
Ca te inteleg perfect , imi imaginez diverse , dar nu sunt nebun .
Spitalul asta ma strange in el fara regrete
Suflu in fiecare minute grame de sentimente
Pacat , putea fi altfel intre noi fara curele
Acum numar picaturi de sange , la capatul vietii mele .
Ce asistenti lunatici , cu tratamente ce te distrug
Nu tu inghiti medicamentele , ele pe tine te sug .
Cu siropuri , droguri de soc bagate in priza
Trateaza suflete curate parca-n electroliza .
Imi amintesc , familie , va priveam cum plecati , pe geam
Ultima oara va vedeam , strangeam de gard , plangeam .
Voi sunetul de fereastra sparta ati ignorat-o fara dureri
Ve-ti vedea la funerali ce greu este sa zbieri .
Voi pierde lupta vietii , dar voi murii sanatos
Si regretati plecarea mea cu litere rosii fara folos .
Atat de mult iubita familie am incercat sa-ti spun
Ca va iubesc enorm , si nu , nu sunt nebun .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu