Zgomotul geniilor fantezisti urland
Ma tin aprins si noaptea asta
Vad luna cum imi coboara-n palma tremurand
Am insomnii , vad frunze pietre , steaua nordului nevasta .
Cred ca inebunesc si eu , sau poate realizez
Ca viata-n timp si spatiu nu se calculeaza
Si totusi de ce dracu mai calculez ?
Fiecare fir cu fir de iarba grasa ...
Imi curge-n vene o iubire ciudata
De asistenta ce-mi saruta sangele sa vada de mai curge
E ca o mireasma , nu e o simpla fata
Si rad de fiecare data, cand de mana ma strange .
Ah , da si aud un pian in minte cum canta ceva
Cam ciudat , de parca e de moarte
Ca voce aud si-o cucuvea
Sa mor acum , sa ma rup de realitate ?
Soarele imi strange celula cu celula
Si o arde parca gelos pe mine , ca-i tin iubita noaptea-n palma
Cancerul , si nebunia mea intr-un fel se rezuma la o molecula
Si sentimentul meu pentru asistenta , ca si viata mi-se destrama ...
Gata , e tarziu si trebuie sa inchid ochii si sa mor
Nebunul asta a trait prea mult
Imi aud sufletul cum curge ca un izvor
Mi-e frica de moarte , inchid ochii , nu vreau sa ma uit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu