Pot sa fiu universal , banal sau genial
Totul reduce la bataia vantului din casa
Cand scriu intr-un dubios declin mental
Si orice contact cu realitatea ma lasa .
Scriu pentru fiecare frunza cazuta si pentru povestea ei
Pentru iubirea mea ce creste intr-un ocean de lacrimi
Scriu despre mireasma florilor albe de cires din mai
Si pentru zilele cu soare in care imi umplu golul personal de patimi .
Traiesc pentru poezii ce ma exprima in multe feluri ,
Imi povestesc viata cu fiecare litera amara
Si mor in fiecare zi cand pierd inspiratia in suflaturi
De moarte mi-se intampla mereu , deci inviez in fiecare seara .
Imi spun cand sunt afara , ca voi mai scrie ,
Ma mint ca nu imi place si ca trebuie sa fac altceva
Urlu in lacrimi cand ma citesc si spun ca e ultima oara ,
Ca sunt capabil sa-mi schimb gandirea , lumea si mai ales viata .
Am incercat si-n proza sa ma descarc dar nu mi-a placut ideea
De a fi prea liber printre cuvinte si de a nu lega rime subtile
Caci poezia te inseala de mii de ori mai mult decat femeia
Cand iti scrie ca va fi bine si tu asculti copile .
Raman aici pe veci , printre foi de hartie cu ganduri zgariate
Printre povesti de viata fantastice si poate indepartate
Raman sa-mi scriu viata reala si sa imi fac dreptate
Raman sa iubesc versul ce pana acum mi-a fost si prieten si frate ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu