Violonistul

"Iti poti canta muzica si porumbeii sa te-aplaude cand isi iau zborul
Sa dea lumii de veste ca iti traiesti clipa-ntr-o vioara
Poti sa-ti scrii iubirea-n note muzicale , sa iti canti dorul
Sau poti canta-n duet cu stelele in fiecare seara ."


Asa frumos zbura in ritmuri hilar de tragice
Privea la norii de hartie din fata lui obosita
Si scotea bageta cu care scotea sunete magice
Soarele stralucea si noaptea-i era linistita .
Parasita de orice remuscare vioara canta in continuare
Si-si rastignea iubirea incet  florilor ce cresc
Isi varsa notele  cu pasiune-n mare
Isi dedica muzica doar celor ce iubesc...
Si l-am privit odata , cum zacea pe trotuar
Vorbind singur ca un schizofrenic de maica ce i-a murit
Epileptic tremura si nu simtea ca poate canta iar
Atunci i-am spus ca sa continuie , mama sa si-ar fi dorit .


Mi-a zambit cu greu si a luat vioara-n mana-i tremurada
Cu spume de regrete a spart-o de pamant
Intre lacrimi si suspine si-a strigat mama pierduta
Si mi-a spus ca i-a jurat ca nu va mai canta , s-a tinut de juramant.
Acum e un om al strazii , fara pic de ratiune
Vorbeste cu vantul si-si fredoneaza melodia-n minte
Si-a pierdut a cantatului pasiune
Si-a pierdut esenta intr-o gaura de juraminte .